Reportaj din Serbia de nord-est: Românii de lângă noi

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

 

 

Aleksander Najdanovici, tânăr român din Serbia de nord-est, a obţinut în urmă cu câţiva ani o bursă de studii din partea statului român.A urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Farmacie a Universtităţii de Stat Craiova. După absolvire s-a întors de unde a plecat, în Kladova, oraş situat în sudul Dunării. În 2017 a înfiinţat, alături de alţi lideri ai unor ONG-uri culturale din Serbia de nord-est, Uniunea Românilor din Serbia (URS).L-am întâlnit la Cladova, în timpul desfăşurării unei Seri româneşti, manifestare culturală tradiţională, ocazie cu care am purtat dialogul de mai jos:

 

-Din ce considerente aţi decis să creaţi această entitate, Aleksander Najdanovici?

 

-Când am revenit în sânul minorităţii am descoperit că, datorită multor împrejurări, indiferenţei şi intereselor obscure, românii din zonele istorice Timoc, Morava şi sudul Dunării au fost decimaţi, unitatea lor a fost puternic afectată.De aceea, consultându-mă cu o parte dintre cei care activează pe tărmul păstrării identităţii naţionale româneşti – reprezentanţi ai 12 organizaţii –, să luăm taurul de coarne şi să ne unim. Şi, dacă până aci unora li se părea o utopia, am reuşit. Din 27 martie 2017 URS funcţionează legal.

 

-Care sunt organizaţiile care au fondat URS?

 

-Românii Independenți din Serbia, Renaşterea Românilor din Serbia, Asociația Uniunea Românilor, Asociația Familia, Asociația Banatica, Inițiativa Românilor din Serbia, Centrul Cultural Informativ al Românilor, Uniunea Românilor din Serbia „Dunărea”, K.U.D. „Aleksa Nikolici”, Asociația pentru Tradiție şi Cultura Românilor „Dunărea”, Asociația Cadrelor Didactice de Etnie Română  şi Asociația Curcubeul.

 

– Crezi că, sub umbrela URS, obiectivele principale ale acestora vor fi mai rapid îndeplinite?

 

– Sunt convins.Bineînţeles, condiţia este ca să fim trataţi cu încredere de instituţiile cu responsabilităţi în protecţia drepturilor românilor din afara graniţelor ţării-mamă. Până acum, regret că o spun, identitatea românilor din Serbia este în pericol din cauza lipsei de fonduri băneşti cu care să finanţeze manifestările culturale.

 

 

– Aleksander Najdanovici, într-un comunicat, cu siguranţă, primul emis de URS, lapidar, prezentaţi priorităţile noului ONG. Se pare că organizaţiile care nu au aderat la iniţiativa voastră, v-au contestat vehement prin mass-media bucureşteană.

 

-Aşa este, dar noi ne-am urmat calea. URS se bazează, aşa cum am spus şi în comunicatul din 24 martie 2017, pe elementul strict românesc (nu pe elementele distructive ale organizaților  valahe), păstrarea şi afirmarea filonului românesc pe întreg teritoriul Serbiei. Uniunea Românilor din Serbia s-a angajat să ia poziții ferme şi va recurge la o strategie decisivă în complexitatea dualismului românesc în Timoc şi Voivodina. Suntem conştienţi că existenţa numai a unei singure voci româneşti pe întreg teritoriul Serbiei  va stopa procesul de înființare permanentă a diverselor organizații, de organizare de congrese în sudul Dunării. A venit timpul ca liderii minorităţii, dacă se respectă, să aibă un singur ideal, şi să nu mai acţioneze în scopul fragmentării şi slăbirii forței de coeziune a românilor din Serbia. URS-ul apără şi reprezintă interesele majore româneşti din Serbia, reuneşte asociațiile de pe înteg teritoriul Serbiei cu accentul pe colaborarea cu autoritațile din patria-mamă.

 

-Ai semnale că aşa se va întâmpla?

 

-Din păcate, există multe orgolii. Şi e păcat. De acestea profit adversarii românismului. Noi, românii din Timoc, Morava şi sudul Dunării, suntem sfidaţi de ,,fraţii de suferinţă” şi, în continuare, totalmente ignoraţi de cei din patria-mamă.Problemele noastre se acutizează pe zi ce trece: copii românilor sunt împiedicaţi să se înscrie la clasele în care se predă limba română, credincioşii ortodocşi sunt determinaţi, prin diverse tertipuri, să nu ajungă în bisericile româneşti”.

 

-În urmă cu trei ani, în Cladova a fost înfiinţat Centrul de cultură românesc, aici funcţionând, până la sfârşitul anului 2016, o bibliotecă românească cu aproape 2.000 de titluri de carte, un muzeu etnografic.

 

-A fost o poveste frumoasă.Acum centrul s-a desfinţat. Cărţile zac în saci.Aici s-au organizat şi cursuri de limba română…

 

-Ai putea explica de ce o parte din membrii minorităţii româneşti au migrat spre aşa numita comunitate vlahă al cărui Consiliu Naţional promovează teza că populaţia din Serbia de nord-est este vlahă şi nu românească?

 

-Într-adevăr, este un fenomen dureros. Atâta vreme cât politicienii români nu vor da importanţă rezolvării aşa numitei ,,chestiuni timpocene”, e greu de boicotat, de pildă, procesul de asimilaţie în acest spaţiu unde tot mai mulţi vorbitori de limbă română se consideră etnici vlahi, adică sârbi românizaţi.Aşa zisa minoritate vlahă este sprijinită cum ungurii în România, noi românii suntem cenuşăreasa unei istorii nedrepte…

 

-Ce-i de făcut, Aleksander Najdanovici?

 

-Nimic altceva decât să fim ajutaţi să ne păstrăm valorile cultural şi spirituale. Noi am supravieţuit în Serbia de nord-est datorită tocmai a obiceiurilor şi tradiţiilor pe care le-am păstrat cu sfinţenie în familie. De aproape 180 de ani nu au existat şcoli în Serbia de nord-est unde să studiem limba maternă – limba română, în schimb am învăţat-o de la părinţi. De aceea, URS ar trebui să fie luată în seamă de autorităţile de la Bucureşti şi sprijinită să continue programul de apărare a fiinţei naţionale şi a drepturilor tuturor celor aproximativ 500.000 de români din Serbia şi să nu mai fie încurajate cu sume de bani ONG-urile în care sunt reprezentanţii unor partide al căror obiectiv este desnaţionalizarea minorităţii naţionale româneşti.

 

-Îţi mulţumesc, Aleksander Najdanovici.

 

Dialog realizat de  prof.dr. Grigore C. Florian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *