CULELE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Varvara M. MĂNEANU: Aspecte privind culele Tudor Vladimirescu, Nistor şi Cuţui

 

 

În Oltenia există unele dintre cele mai interesante construcții civile[1], care îmbină rolul de locuire cu cel de apărare. Acestea sunt culele[2], care ca formă arhitecturală cu caracter militar culele și-au găsit utilitatea într-un interval  de timp cuprins aproximativ din sec. al XVIII-lea până către prima jumătate a secolului al XIX-lea, perioadă care coincide cu ”declinul Imperiului Otoman, însoțit de uzurparea autorității centrale de către garnizoanele din nord-vestul Peninsulei Balcanice”[3]. În această epocă istorică în urma situației create, sunt cunoscute ”incursiunile de prădare a provinciilor de margine între care se înscrie și ținutul Olteniei[4] de către pașalele rebele de Vidin, Ada Kaleh, ș.a. În aceste condiții de incertitudine (…)boierimea de țară, moșnenii înstăriți și târgoveții  încep să-și construiască case întărite”[5]. De altfel, pentru semnalizarea pericolelor și anihilarea acestora, pretutindeni în Balcani au existat turnuri de veghe și semnalizare, pichete(”bechete”, foișoare, case întărite. Toate acestea  au căpătat un nume generic de Culă denumire preluată din terminologia militară otomană de sec XVII-XVIII. Termenului culă a căpătat cu timpul o complexitatea semantică[6] evidențiată  în dicționarele explicative dar și de arhitectul cercetător Andrei Pănoiu în lucrarea sa Arhitectura și sistematizarea rurală în județul Mehedinți. El identifică pentru sec XVIII-XIX un adevărat program arhitectural de apărare în Oltenia incluzând în acesta toate soluțiile arhitecturale de semnalizare a pericolelor și apărare concluzionând: ”culă de altfel, se cheamă orice casă înaltă, foișor, pătul înalt, lucarna podului, turla sau clopotnița bisericii și cîteodată poarta mare de la intrare în curtea gospodăriei”[7].

În aceste condiții, Mehedinții, unul dintre județele cele mai lovite de jafurile garnizoanelor răsculate de la sud de Dunăre, în același timp o zonă bogată în asemenea cule, toate ridicate ca locuințe ale boiernașilor, ca mijloace de fortificare , foișoare de pază a dealurilor cu vii, turnuri de strajă a drumurilor către interiorul țării.”[8]

  Către mijlocul secolului al XIX-lea  pericolele care au determinat apariția acestor sisteme de fortificație numite generic cule au scăzut mult în intesitate și  funcția de apărare a acestora a dispărut. O mare parte din construcțiile-culele, prin neutilizare și neîntreținere se degradează(unele erau din lemn) iremediabil. La 1864 Ion Ionescu de la Brad în monumentala sa monografie a județului Mehedinți nu menționează în nici un fel vre-o culă[9] pentru că acestea fie că nu mai existau, fie că erau într-o stare avansată de ruinare. Cu exactitate nu se știe numărul acestor forme de întărire militară în Mehedinți. Există date  și informații culese de cercetătorii istorici A. Pănoiu[10], N. Chipurici[11], Paul Petrescu[12], Radu Crețeanu,ș.a. din memoria colectivă, însemnările unor călători sau alte surse, gravuri, ridicări topografice, fotografii, care menționează localități unde s-au aflat sau se află cule. În prezent sunt cunoscute mai multe așezări unde au existat asemenea întăriri, despre unele care au existat se știu mai multe date, despre altele nu există informații ( vezi anexa).

   În județul Mehedinți azi se mai păstrează Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneți, și Cula Cuțui- Broșteni, ruinele culei de la Lazu. Toate acestea, pentru importanța istorică, și ca dovezi ale vicisitudinilor întâmpinate de-a lungul timpului de strămoși[13], sunt incluse de către Institutul Național al Monumentelor Istorice  în Lista Monumentelor Istorice. Județul Mehedinți, 2004, cu statut de obiective protejate de importanță națională susceptibile de a fi incluse în scop educativ în trasee turistice. Dintre actualele monumente care au sevit ca scop de apărare și locuire temporară cele mai spectaculoase sunt culele Tudor Vladimirescu, Cula Nistor și Cula Cuțui. Toate în au fost restaurate[14]  și redate comunităților în a doua jumătate a sec. XX și amenajate ca puncte muzeale[15]. Există elemente comune ale acestor construcții: forma planului aproape pătrată, masivitaea pereților prevăzuți cu creneluri de tragere, scara interioară ce asigura legătura cu nivelul superior, foișorul susținut de coloane sau stâlpi de lemn, care servea ca punct de observație și supraveghere sau loc de repaus, ușa masivă într-un canat care se deschide în  interior prevăzută cu o încuiertoare masivă drug pe interior, parterul-demisolul destinat pentru depozitarea proviziilor și ”învelitoare”a ințial din șindrilă. Fiecare culă însă are și elemente particulare cum ar fi arcadele trilobate ce formează foișorul și rândul de cartușe romboidale în partea superioară a fațadei la cula Cuțui, Cula Nistor are foișorul susținut de stâlpi de lemn sculptați, iar cula Tudor Vladimirescu are la capătul coridorului de la ataj o pasarelă închisă care duce la un turn alăturat cu dublu rol, de observație fiind prevăzut cu creneluri și de ”umblătoare”(toaleta)[16] ceea ce îi asigură un aspect unic în rândul acestui tip de construcții.

Situate în zone retrase, în pesajul pitoresc, natural, din județul Mehedinți, culele prin aspectul lor masiv, aparte, diferit de cel al locuințelor tradiționale din satul românesc induc oamenilor și azi un sentiment al trăiniciei și perenității iar prin importanța istorică ne alătură civilizației unui spațiu mai larg al Peninsulei Balcanice, pretexte pentru o valorificare culturală mai judicioasă decât în prezent.

 

 

 

Bibliografie

 

– Atanasescu, Iancu Atanasesu, Grama,Valeriu Grama, Culele din Oltenia, Craiova, 1974

-Crețeanu, Radu, Culele și casele întărite de pe valea Motrului, în Muzee și monumente, I, 1958, p. 109-112

– Măneanu, Mite, Boierimea din Oltenia în perioada 1821-1864, Editura MJM, Craiova, 2005

-Paraschiv, Ilie, Glogova. Vatră de istorie, de dăinuire și credință, Glogova, 2013

– Pănoiu, Andrei, Arhitectura și sistematizarea rurală în județul Mehedinți, sec. XVIII-XIX, București, 1983

– Petrescu,Paul, Stoica,Georgeta, Dicționar de artă Populară, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.187

-***Dicționarul Enciclopedic al Județului Mehedinți, Editura Prier, Drobeta Tr Severin, 2003.

 

 

                                                                                 *

 

 

 

Cula lui Tudor Vladimirescu.Sunt multe informațiile din vechime stocate în memoria arhivelor despre orașul Cerneți (1658-1885), azi sat al comunei Șimian, care ar trebui corectate. Dacă specialiștii ar face asta ar schimba pagini întregi din istoria României.a0fa1585-2050-415b-b74c-29a58009ff2f

Primarul comunei Șimian, Constantin Trușcă, susține că și informațiile referitoare la Tudor Vladimirescu, cu proprietăţi în satul Cerneţi, trebuie rescrise. Primul reper al biografiei acestuia se referă la data nașterii. Marea majoritate a istoricilor, printre aceștia aflându-se C.D Aricescu, Andrei Oțetea, G.D. Iscru și S.I. Gârleanu, susține că Tudor s-ar fi născut „pe la anul 1780”.

„Interpretând recentele date istorice aflate în arhive, se poate afirma fără niciun fel de ezitare că Tudor Vladimirescu a văzut lumina zilei în anul 1766. Conform unui document emis la 1/13 decembrie 1801, la vârsta de 25 de ani, căpitanul de panduri a cumpărat zece stânjeni de moșie în hotarul Gîrbești. Controversată este și data când Tudor Vladimirescu a intrat în familia boierilor Glogoveanu și numit administrator la două dintre moșiile Glogova și Baia de Aramă. Or, la vârsta de 15 ani el nu putea avea o asemenea responsabilitate”, precizează Trușcă.

Un alt aspect care ar trebui clarificat și se referă la paternitatea viitorului „comandir” este legat de un „amănunt biografic discret”: A fost sau nu Tudor copilul nelegitim al boierului Ioniță Glogoveanu?

„Altfel nu s-ar explica de ce la Biserica Sf. Nicolae din Cerneți, pe zidul dinspre apus al pronaosului, unde este pictată familia ctitorului Ioniță Glogoveanu, apare și Tudor. Este o descoperire de senzație făcută în luna octombrie 2014 de un profesor din localitate, Florin Grigore Dudaș. Istoria consemnează că boierul menționat oficial a avut doi copii, pe Nicolae și pe Stăncuța. Deci, lângă Nicolae nu avea altcumva să apară o slugă fără vreo filiație cu ceilalți membri ai familiei”, este de părere primarul Constantin Trușcă.

Potrivit acestuia, istoricii trebuie să cerceteze cu temei documentele vremii și în ceea ce privește locul de unde a pornit Revoluția din 1821. Până acum se știe că Padeșul ar fi locul de unde pandurii, în 23 ianuarie 1821, după lansarea celebrei Proclamații prin care „norodul” este înștiințat asupra obiectivelor mișcării, au plecat spre București pentru a-l așeza pe Tudor domn pământean.

„Nu putem admite acest lucru. Studiind izvoarele documentare reiese că Tudor, la 21 ianuarie 1821, a plecat de la București cu 40 de arnăuți și panduri, trece Oltul și ajunge la Cerneți. Până acum se menționează prin diferite lucrări dedicate acestuia că ultima dată când ar fi trecut pe aici este 29 ianuarie 1821. De la Padeș, Tudor nu se mai putea întoarce de la Cerneți. În cula și casele sale din Cerneți el depozitase încă din perioada 1819-1820 arme și muniție care trebuiau luate și cu care trebuiau înarmați tinerii care se alăturau oștirii în fruntea căreia a plecat tot spre București”, a declarat Constantin Trușcă.

El a explicat că la Cula lui Tudor Vladimirescu din Cerneți, construită în anul 1800, deja se aflau în jur de 100 de panduri. Există dovezi arhivistice care susțin că Tudor a văzut pentru ultima oară în 21 ianuarie 1821 proprietățile sale din Cerneți.

Acestea, în următoarele două decenii sunt înstrăinate creditorilor, rămân comunității sau rămân în paragină. Cula de sub dealul Curila a fost dată înspre administrație Primăriei orașului Cerneți. După 1990 a fost revendicată de urmașii unui boier care, se afirma, l-ar fi împrumutat pe Tudor Vladimirescu cu niște bani și acesta nu i-a mai înapoiat așa cum promisese, la o lună după „zaveră”, întrucât a fost trădat și omorât în noaptea de 26 spre 27 mai 1821.

„Și în anii care au urmat după acest eveniment tragic pentru erou și dramatic pentru neamul românesc, aproape toată averea lui Tudor Vladimirescu s-a risipit. În Cerneți a rămas doar cula, între anii 1914-1916 a fost folosită în scopuri militare. Un timp a fost abandonată. În 24 august 1959 a devenit muzeu închinat vieții lui Tudor și Revoluției din 1821. După 1989 aceasta, din lipsă de bani, a început să se ruineze. Se afla în patrimoniul Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin, de unde a fost preluată, în 2013, de administrația publică locală”, a precizat primarul Constantin Trușcă. Conform acestuia, cula şi celelalte acareturi, astăzi, cele din urmă, dispărute, au fost ridicate între 1802-1806, după arderea Cerneţiului, de către cârjalii, eveniment survenit în 1802. Tudor Vladimirescu avea un depozit de arme, dar şi o sumă considerabilă de bani. Cula a jucat un rol important în Revoluţia din 1821, ea fiind amenajată ca loc de retragere şi bastion în vederea continuării luptei în cazul înfrângerii în confruntarea cu turcii. După moartea năprasnică a slujerului, Cula a fost dată în stăpânire logofătului Vasile Strâmbeanu. În 1837, bunurile ce mai rămăseseră au fost scoase la vânzare, prin licitaţie, şi au intrat în patrimoniul familiei Gărdăreanu din Cerneţi.

Proiectul de reabilitare a Culei lui Tudor Vladimirescu prevede înlocuirea șarpantei, conservarea pereților interiori și exteriori, refacerea podelelor, introducerea energiei electrice și amenajarea unei expoziții permanente cu aspecte din viața marelui pandur. Execuția lucrărilor și introducerea Culei lui Tudor Vladimirescu în circuitul cultural-turistic se va face cu bani europeni. În acest sens Primăria Şimian a depus un proiect de reabilitare cu fonduri gestionate de Uniunea Europeană

„Cula lui Tudor Vladimirescu trebuie să rămână în istorie. Ea este locul care ne leagă de trecut. Dacă nu am respecta și cinsti pe cel care a luptat pentru idealurile neamului, fără îndoială, rădăcinile noastre s-ar usca. În acelaşi timp ea, asemeni altor obiective istorice din Cerneţi, trebuie introduse în circuitul turistic naţional şi european. Şi asta cât mai urgent”, a conchis primarul comunei Șimian, Constantin Trușcă.

 

*

 

Cula Nistor.Monumentul istoric se află pe Dealul Gârdanului, în perimetrul cătunului Piatra Alba introdus administrativ în satul Cerneți, aparţinător al comunei Şimian.Localitatea Cerneţi, cândva reşedinţă a judeţului Mehedinţi, se află hotărnicit pe malul stâng al râului Topolniţa, la o distanţă de circa doi kilometri de municipiul Drobeta Turnu Severin.Cula Nistor este aşezată în apropierea Culei  lui Tudor Vladimirescu, la doar 250 de metri depărtare, spre nord-vest.

Monumentul istoric a fost construit în jurul anului 1810 de către polcovnicul Istrate Sălişteanu, pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu, cu destinaţie de locuinţă în perioada lucrărilor agricole sezoniere şi permanent – foişor de pază al recoltelor şi liveziilor din jur  şi adăpost. Este o casă înaltă cu prispă de-a lungul întregii faţade şi stâlpi sculptaţi, având parterul înalt, masiv prevăzut cu orificii pentru tras cu puşca şi închis cu o uşă masivă din lemn de stejar.În anul 1974, Direcţia Monumentelor Istorice şi de Artă a elaborat un proiect de restaurare intocmit de arhitect Micaela Adrian. Se dorea organizarea unui muzeu care să adăpostească şapte case ţărăneşti din zona Mehedinţiului, care au şi fost deja achiziţionate şi aduse în zonă, fără succes însă. Abia din anul 2009 în clădire s-a amenajat  un muzeu etnografic.Casa-culă Nistor este un edificiu pe două nivele. Parterul înalt prevăzut cu metereze, prezintă o ușă masivă de lemn. În interior se află un beci. O scară interioară duce către etaj, la cerdac și la camerele de locuit. Cerdacul are stâlpi frumos sculptați. Tavanele și podeaua sunt căptușite cu grinzi de lemn iar învelitoarea este acoperită cu șindrilă.Aflată în inventarul Primăriei Şimian, Cula Nistor va fi renovată în 2018 şi redată circuitului public.La Muzeul Satului din localitate se află mai multe piese etnografice care vor fi expuse în expoziţia care se va organiza aici. Cele care au fost în perioada cât Cula Nistor a funcţionat ca Muzeu se află conservate la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta turnu Severin.

 

 

*

Cula Cuţui.Se află pe teritoriul satului Broșteni. A fost construită în 1815 de căpitanul de panduri Ghiță Cuțui în forma dreptunghiulară, specific olteneşte, cu ziduri groase peste un beci fără ferestre sau metereze.Acesta are tavanul boltit semicilindric și întărit cu arce dublouri. Între bolțile parterului și dușumeaua celor trei camere de la etaj, se află o ascunzătoare. Accesul în interior se poate face din curte sau direct din beci prin cămăruța de sub scară cu douăzeci de trepte din bârne cioplite manual, care urcă spre cerdacul legat cu șase arcade. Zidurile etajului prezintă metereze de unde se putea trage cu puşca în orice direcție pentru apărarea celor din interior. Cula a intrat în posesia urmașilor căpitanului de panduri Ghiță Cuțui care este decisă să nu o scoată din reţeaua de cule din Oltenia şi să deschidă, în interiorul ei, un muzeu etnografic.Datorită grijii noii proprietari Cula Cuţui este bine conservată. Ea poate fi vizitată de orice turist cu condiţia ca proprietarii să fie anunţaţi din timp.

 

                 Prezentare celor trei cule este  realizată de  Sorin Florian COPCEA

 

[1] Mite Măneanu, Boierimea din Oltenia în perioada 1821-1864, Editura MJM, Craiova, 2005, p.147-149

[2] Descrierea culelor vezi Mite Măneanu, op. cit., p147-149; Radu Crețeanu, Culele și casele întărite de pe valea Motrului, în Muzee și monumente, I, 1958, p. 109-112;Iancu Atanasescu și Valeriu Grama, Culele din Oltenia, Craiova, 1974;Paraschiv Ilie, Glogova. Vatră de istorie, de dăinuire și credință, Glogova, 2013, p. 263-269

[3] Andrei Pănoiu, Arhitectura și sistematizarea rurală în județul Mehedinți, sec. XVIII-XIX, București, 1983, p178

[4] Mite Măneanu, Cerneți –creșterea și descreșterea unui oraș, în ”Porțile de Fier”, revista de istorie și cultură, an. VIII,nr. 1(14)2004, p.12

[5] Andrei Pănoiu, op. cit., p.178; vezi și Mite Măneanu, op. cit. p.147-149

[6] Dicționarele explicative ilustrează evoluția polisemiei termenului culă: Șăineanu, Dicționarul universal al Limbei Române, Editura ”Samitca” București, 1908, p.208- Culă,f.,- 1. boltă circulară, turn: o ținea închisă într-o culă(P.Ispirescu); 2. loc ascuns sub pământ, gazdă de tâlhari: își adună ceata într-o culă(P.Ispirescu); 3. vistieria domnească: din cula donească lefuri să împărțească(popular) (turc-kula); ***Dicționarul Limbii Române Moderne, Editura Academiei, București, 1958, p. 204Culă, cule – s.f.1. Clădire în formă de turn cu baza dreptunghiulară(care servea, în trecut, și ca loc de apărare). 2(inv.)Turn circular; cupolă, boltă*Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria, prin extensie vistierie, tezaur.3. (inv.)beci boltit; subterană. 4. (inv.) Conac boieresc, casa proprietarului unei moșii(tc. Kulă); ***Dicționarul Enciclopedic Român, vol. I, a-c, Editura Politică, București, 1962, p.851;Culă(arhit.), tip de locuință fortificată, răspândit în sec. al XVIII-leamai ales în Oltenia și având două trei caturi legate printr-o scară interioară. Este construită pe un plan pătrat sau dreptunghiular, iar parterul, ocupat de depozite este în general lipsit de ferestre(ex. c. de la Curtișoara, Măldărești, etc).

[7] Andrei Pănoiu, op. cit., p.178

[8] Ibidem.

[9] Ion Ionescu de la Brad, Agricultura județului Mehedinți, București, 1868

[10] Andrei Pănoiu, Arhitectura și sistematizarea rurală în județul Mehedinți, sec. XVIII-XIX, București, 1983, p –Glogova,Sărdănești, Bâcleș, Cerneți, Șiacu, Broșteni, Lupoaia, Bolboși, Voloiacu, Baia de Aramă, Crainici, Steic, Lazu din Față, Gârla Mare, Zegujani, Porcașa, Ercea,Corlățelu, Comănești, Cernavârf, Bala de Jos, Bâltanele, Locea, Vânjulețu, Cleanovu

[11] Dicționar EnciclopedicMehedinți, p. 131. (Borăscu (azi Gorj) Broșteni, Cernătești(azi Dolj), Cerneți, Cula Cuțui, Cula Nistor Crainici, Ercea, -Gârla Mare, Glogova(azi Gorj), Larga, Lupoaia, Peștenuța, Salcia, Slivilești(azi Gorj), Steicu(azi Gorj,Șiacu(azi Gorj),Vânjuleț, Vlădaia, Vrata)

[12] Paul Petrescu, Dicționar de artă Populară, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.187,definește cula ca: tip de locuință ”turn”- fortificată în toată Peninsula Balcanică(Albania, Macedonia, Sebia, Bulgaria). Cele mai nordice exemplare se află pe teritoriul românesc, în Oltenia și Muntenia. Cula românească pare să se distingă de cele balcanice prin existența ultimului nivel dechis, în forma unui foișor.

[13] Mite Măneanu, op. cit., p.146-150

[14] Cula Tudor Vladimirescu  a fost restaurată înainte de 1971; Cula Nistor a fost reconstruită în anul 1974 de către Direcția Monumentelor  Istorice  și de Artă; aflată în ruină Cula Cuțui în perioada 1963-1968  a fost restaurată după un proiect de Iancu Atanasescu și Rodica Mănciulescu. Ultimele două au valorificat colecții etnografice.

[15] Din păcate azi acestea s-au închis monumentele stând în așteptarea unei noi reamenajări muzeale.

[16] ***Album monumente istorice din Mehedinți, Copyright Arhiepiscopia Craiovei, 2014,p. 301

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *