Conferința românilor din SERBIA: ”Integrarea europeană – provocări, experiențe și reușite ale vremurilor noastre”,

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Conferința „Integrarea europeană – provocări, experiențe și reușite ale vremurilor noastre”, organizată la sfârșitul lunii mai în incinta CPE „Libertatea” din Panciova, care a reunit reprezentanți ai minorității sârbe din România și române din Serbia, a deschis un nou capitol de colaborare între cele două etnii. Acest nou capitol se referă la conlucrarea și dialogul deschis pe teme de interes comun a celor două minorități aflate de o parte și de cealălalte parte a graniței sârbo-române. Conferința a definit câteva puncte de plecare foarte importante pentru viitoarele relații, în domeniul învățământului, presei, legislației europene și autohtone din cele două țări vecine.

Directorul Casei de Presă și Editură „Libertatea”, Nicu Ciobanu, a salutat oaspeții prezenți în numele acestei instituții al cărui săptămânal a inițiat masa rotundă prin proiectul susținut de Ministerul Republican pentru Adminitrație de Stat și Autoguvernare Locală sub denumirea ”Integrarea Europeană, provocări, experiențe și reușitre ale vremurilor noastre”.

– Mă bucur că ne întâlnim astăzi în această componență pentru că apreciez atât partea reprezentanților etnicilor sârbi din România cât și a etnicilor români din Serbia. Sunt persoane avizate care pot să răspundă așteptărilor mesei noastre rotunde, întâlnire la care noi nu intenționăm să răsturnăm piramida, dar să încercăm să aflăm care este experiența și realizările unei etni dintr-o țară care a trecut acest proces de aderare și este integrat în Uniunea Europeană, respectiv care sunt experiențele și ce mai avem noi de făcut ca minoritate etnică într-o țară aflată în proces de aderare, a spus Nicu Ciobanu. El a subliniat că poate această întâlnire trebuia să aibă loc și mai demult dar că pentru un dialog constructiv niciodată nu este târziu, mai ales între două etnii care niciodată nu au avut probleme și conflicte de-a-lungul istoriei.

Teodora Smolean, redactor responsabil al săptămânalului „Libertatea” și coordonatorul proiectului, a subliniat:

– Ne face onoare să găzduim această conferință care este de fapt un priect aprobat din partea Ministerului pentru Administrația de Stat și Autoguvernarea Locală a Republicii Serbia prin care noi am dorit ca prin această întâlnire între apartenenții minorității române dn Serbia și apartenenții minorității sârbe din România să facem o analiză a situației dintre cele două state dintre care unul face parte din Uniunea Europeană iar celălat pe cale să devină membru. Întâlnirtea de astăzi am conceput-o ca o prezentare de viziuni, prin lucrări, expuneri prezentate de dvs. Ca și printr-un dialog între participanți cu speranța că oaspeții noștri din România prin expunerile sale ne vor conduce către valorificarea experiențelor dobândite de 11 ani de când faceți parte din marea familie a Uniunii Europene.

Ognjen Krstici, președintele Uniunii Sârbilor din România, a punctat:

– Exemplul bunelor practici prin care noi ca comunitate am trecut, nu numai din momentul integrării în Comunitatea Europeană ci și înainte de acest eveniment, pentru că acest cadru de exprimare a comunității pe baza națională sau prin decizia de a păstra valorile identității naționale s-a creat imediat după 1989, după ce România a trecut într-o altă etapă de devoltare și de orientare politică și tot ceea ce a însemnat noua democrație. Atunci a fost de fapt creuzetul și momentul inițial când minoritățile din România au putut să se organizeze pe principii etnice promovând valorile care le caracterizează ca minoritate. În România sunt recunoscute 19 minorități naționale. Există un cadru legal de la început care coordonează și supraveghează activitatea acestor instituții și asociații și toate au statut special și reprezentare parlamentară. Mai este Consiliul Național al Minorităților și este Departamentul pentru relații interetnice. În acets cadru legal organizat ne desfășurăm activitatea și noi ca Uniunea Sârbilor din România. Noi suntem organizația reprezentativă a Comunității sârbilor cum sunt și alte organizații pentru celelalte minorități. Finanțarea tuturor organizațiilor ale minorităților este din bugetul centralizat, bugetul de stat. Repartizarea fondurilor se face de către memebrii Consiliului Național al minorităților unde fiecare minoritate își are câte un reprezentant. Aderarea la Comunitatea Europeană a fost doar un pas în plus vis-a-vis de ceea ce a fost ca organizare în România și ceea ce a propus România în politica de protecție a minorităților naționale pentru că legislația a fost unificată sau au fost făcute niște reglementări legislative într-un cadru european. Însă la noi în Banat putem spune că aceste principii conduite de conviețuire au fost împământenite de mai multe secole și poate noi am fost exemplu pentru Europa, iar aceste principii au fost deja în ADN-ul fiecărui cetățean. Respectându-ne valorile comune și valorile particulare care aduc un aport și la cultură și la istorie și la religie, tot ceea ce însemană element cultural românesc. Un argument important pentru aderarea României la spațiul european a fost și această politică vis-a-vis de drepturile minorităților. Dacă segmentul economic era acela care nu ne oferea o mai mare așteptare, această reglementare care privește drepturile minorităților a fost un argument puternic. În România trăiesc 18.500 de sârbi după ultimul recensământ și în general spațiul și arealul geografic este de-a-lungul graniței cu Serbia, adică partea Banatului românesc în cele patru județe până la Porțile de Fier. Începând de la Mureș, din Arad, Timiș și Timișoara unde este și cea mai mare concentrație de etnici sârbi, undeva la 10.000, Caraș Severin și Mehedinți, de-a-lungul Dunării. Noi încercăm să promovăm, să motivăm conaționalii noștri să fie activi în tot ceea ce ne propunem noi ca uniune și scopul evident al activității noastre este de a promova cultura, limba, religia prin proiecte și programe care le organizăm anual. Peste 170 de proiecte și programe le organizăm anual în domeniul educativ, religios, cultural. Sub egida Uniunii există și o casă de editură, unde tipărim undeva la 15-20 de titluri anual, depinde câte manuscrise avem. Tipărim săptămânalul „Nașa rec”, anuarul Almanahul Bănățean, o revistă de cultură „Knizevni zivot” și revista științifică „Ishodiște”. Torodată am creat și un Centru de Cercetare al Culturii Sârbilor din România care este un proiect comun cu Universitatea de Vest, cu Facultatea de Litere și cu Facultatea de Filozofie din Niș. Colaboratori sunt și cei de la Academia Sârbă de Știință și Artă și unde cercetăm tot ceea ce înseamnă cultura, limba, istoria sârbilor din România.

Observăm că drastic ne scade numărul de etnici sârbi. Dacă acum 20 de ani eram 28.000, la ultimul recensământ suntem 18.000. Nu este o asimilare tendențioasă, ci este un proces normal care se întâmplă în România și vis-a- vis de majoritari, deci este un trend de scădere și la nivel național. Însă, nu ne plângem și încercăm prin proiecte și programe spre cei care sunt activi și care sunt incluși în activitățile noastre să-i apropiem de aceste valori și să le prezentăm majorității care ne respectă și cu care avem o relație foarte bună. Ceea ce este încă o întrebare, în România nu există o „Lege a minorităților”, însă există un cadru legal și altă legislație care ne conferă și dreptul la educație și dreptul la exprimare culturală.

Daniel Petrovici, membru al Consiliului Național al Minorității Naționale din Serbia a salutat pe cei prezenți în diferite limbi care sunt în uz pe teritoriul Voivodinei dorind în acest fel să pronunțe bogățiile acestui spațiu care sunt totodată și valorile cele mai importante ale Uniunii Europene. El a spus că acest drum spre Uniunea Europeană pentru noi ar trebui să însemne ridicarea standardelor de funcționare. Vorbind despre realitatea nostră, el a spus că de multe ori percepția despre UE este interpretată în mod greșit și se reduce doar la banii primiți din această direcție. Uniunea Europeană pune unele standarde și unele principii pe care noi ca minoritate trebuie să le atingem într-o anumită perioadă de timp.

– Nu este ușor să facem acest lucru. Este cel mai ușor să critici pe altul dar este greu să pleci de la tine însu-ți și să te întrebi ce nu este bine la mine. Eu am încercat și când am fost președinte al CNMNRS să încercăm să ridicăm aceste standarde în anumite domenii și pe acest drum noi suntem la început din cauză că drepturile pe care le-am avut în fosta Iugoslavie au fost la un nivel foarte ridicat. Din anii ’90 încoacea drepturile date pe hârtie arată frumos dar ele trebuie implementate, a menționat Petrovici.

Petrovici a mai arătat că Serbia ca și candidat pentru aderarea la UE și-a preluat obligația prin cele 35 de capitole să aderăm la Uniunea Europeană. El a spus că noi ca și minoritari am urmărit drumul parcurs de România punctând acele lucruri pe care noi am putea să le preluăm în funcționarea etniei noastre.

El a mai spus că pentru noi ca minoritari capitolul 23 are o importanță deosebit de mare care se referă la funcționarea etniilor în Republica Serbia. Despre acest capitol 23, Petrovici a spus că el este împărțit pe 11 capitole sub forma unui Plan de acțiune și că Consiliul Național este doar un capitol în cadrul acestuia. Celelalte întrebări care sunt reglementate prin acest capitol se referă la învățământ, cultură, uzul oficial al limbii și grafiei, funcționarea mass-media minoritară. El a mai spus că este foarte important ca în cadrul acestui proces de aderare să mărim capacitățile instituțiilor noastre minoritare și forțele umane care funcționează în aceste instituții.

El a mai vorbit și despre legea care reglementează funcționarea Consiliilor Naționale, care, a subliniat, nu este în întregime pe placul tuturor, dar în principiu este bine că a fost adoptată, iar pe parcurs va fi modificată în dependență de nevoi.

A mai spus că în cadrul Consiliului Național a fost format un grup de juriști care au acționat la modificarea legilor și propunerile legilor care pe acest drum de aderare au fost adoptate. De asemenea a potențat rolul lui Marcel Drăgan care, ca magistru în domeniul drepturilor omului, a avut un rol foarte important în cursul acestor procese. A mai amintit că acest grup a fost desființat de către noua componență a CNMNRS și că regretă că nu s-a alcătuit o nouă structură, spunând că dacă nu ne organizăm în momentul de față când Serbia se află pe calea aderării, mai târziu va fi prea târziu.

El a spus că în domeniul învățământului mai sunt multe de rezolvat, având în vedere faptul că nu urmărim la nivel de țară în măsură suficientă procesele din învățământul modern.

– Personal sunt nemulțumit cu profesorii și cu învățătorii noștri care nu au reacționat la timp, privind schimbul de legislație în învățământ. A fost datoria lor să intre în lege și să ofere soluții pentru problemele cu care se confruntă, a subliniat Petrovici, menționând că Consiliul este organismul care adună propunerile și le propune Guvernului.

A mai evidențiat că pentru noi este importantă și relația bilaterală între Serbia și România, unde sunt și puncte comune de discutat cu Uniunea Sârbilor din România care au reprezentantul lor în Comisia Mixtă Sârbo-Română unde trebuie ridicate anumite întrebări, nu ca probleme, ci ca și modalități de colaborare, însă această Comisie, după cum a afirmat, nu funcționează.

Petrovici a subliniat importanța funcționării acestei Comisii și din cauza procesului de restituție al bunurilor care aparțin comunității românești în Serbia și în sens opus comunității sârbe în România, proces care nu este încheiat nici de o parte și de cealălaltă parte. A mai amintit că reprezentarea politică a minorităților mai mici lasă de dorit, pentru că în cazul minorităților mai mici nu se poate atinge pragul necesar pentru intrarea în parlament.

Slavomir Gvozdenovici, președintele de onoare al Uniunii Sârbilor din România a spus că problemele sârbilor din România și ale românilor din Serbia dar și speranțele lor sunt comune. Când este vorba de probleme, el a amintit pe primul loc problemele învățământului în limba sârbă din România care este în fața stingerii și încearcă cu ultimele eforturi să salveze ceea ce se mai poate salva. A mai spus că în momentul de față în România mai funcționează încă Liceul în limba sârbă, iar celelalte școli de la țară, în afară de cinci cazuri ale claselor I-IV, s-au stins și că în momentul de față nici o școală cu clasele I-VIII cu limba de predare sârbă nu mai există.

Gvozdenovici a vorbit și despre restituția bunurilor aparținătoare comunității sârbești din România care nu au fost restituite până în prezent. A spus că în perioada cât a fost deputat în Parlamentul României a cerut de la președinți și prim-miniștri celor două țări să aibă înțelegere pentru ambele minorități.

Evocând în treacăt unele probleme din trecut, mai ales din perioada ceușistă când minoritatea sârbă a suferit foarte mult, Gvozdenovici a spus că în prezent „țara noastră”, față de ce a fost, a făcut nu numai eforturi, ci și multe realizări.

În încheierrea adresării, Gvozdenovici a adresat gândul de a ne sprijini reciproc, invitând pe cei prezenți la Timișoara unde să fie organizată o nouă întâlnire și unde gazde vor fi Uniunea Sârbilor din România, în speranța că și la nivelul celor două țări vor fi auzite propunerile reprezentanților celor două comunități.

@Valentin MIC

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *