Eminescu şi demnii săi slujitori

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

În spaţiul românesc sunt mai multe localităţi cu numele Dumbrăveni, dar Dumbrăveniul lui Ioan Pavăl (primar) şi al lui Mihai Chiriac (secretar) este singular şi exemplar din mai multe motive. În primul rând, prin asocierea numelui vârfului spiritualităţii româneşti, Mihai Eminescu, apoi, prin acţiuni edilitar-gospodăreşti şi cultural-ştiinţifice de excepţie. Este administrativ, doar o comună bucovineană, la 10 km de Suceava, dar ce comună! De aici îndemnul academicianului Eugen Simion: rămâneţi comună, nu treceţi la statutul de oraş, că sunteţi unicat.
Fiecare localitate românească se mândreşte, pe drept, că pe acolo a păşit şi Eminescu, care, se ştie, a străbătut ţara în „cruciş şi-n curmeziş”. Dar, Dumbrăveniul, ca şi Ipoteştiul, păstrează o amintire aparte pentru Eminescu. O primă consemnare notabilă o datorăm lui Cincinat Pavelescu, care a ţinut la Radio Bucureşti, la 16 iulie 1933, conferinţa Despre Leon Ghika , Dumbrăveni şi statuia lui Eminescu ridicată de el pe moşia sa (vezi Victor Crăciun, Umbra lui Eminescu la Dumbrăveni, în „Flacăra lui Adrian Păunescu”, 26, nr. 19, 20-26 mai 2016, p. 8).
Proprietarul Dumbrăvenilor a fost uimit de faima postumă a lui Eminescu, aşa că, după 13 ani, în 1902, a organizat o manifestare omagială, cu participarea unor personalităţi ale vremii de atunci şi de azi: Şt. O. Iosif, Dimitrie Anghel, D. Nanu, Al. Davila, Petre Grădişteanu (fost ministru, preşedinte al Ligii Culturale Române). Cu această ocazie, a fost dezvelit un monument lui Eminescu, autorul bustului fiind sculptorul Oscar Späthe. Între timp, bustul – primul ridicat într-o localitate rurală din România şi al patrulea din Ţară, după cele din Botoşani şi Bucureşti – a dispărut, se pare că în timpul primului Război Mondial, fără prea mari regrete, pentru că îl prezenta pe Poet cu barbă, iar pe soclu era trecut ca loc al naşterii comuna Dumbrăveni, ceea ce a trezit multe comentarii. Recent, Mihai Sultana Vicol, într-un dialog fructuos cu preotul locului, C. Java, acreditează acelaşi loc al naşterii.
Revenind la conferinţa lui Cincinat Pavelescu, acesta menţionează: „Pe când stăpânea moşia Dumbrăveni marii boieri Balş, se afla ca administrator Eminovici, tatăl poetului Eminescu, aşa că marele scriitor a trăit câţiva ani ai copilăriei sale în căminul boieresc de la Dumbrăveni şi s-a jucat cu fraţii şi surorile sale prin parcul din preajma castelului”.
Istoricul şi arhivistul ieşean Gh. Ungheanu operează necesare corectări şi precizări în acest sens, în cartea sa, Eminescu în documente de familie (1977). Astfel, Gheorghe Eminovici îşi pune semnătura pe actele moşiei Dumbrăveni prin anii 1831-1832, în 1836 devine vătaf, apoi sluger şi căminar, din mai 1841, pe moşia fraţilor Alecu şi Costache Balş, ultimul întorcându-se la Dumbrăveni în 1845 (venind din Basarabia), unde va muri în 1848, an şi loc în care va muri de holeră şi Ştefan Eminovici, fratele cel mic al căminarului, la numai 29 de ani. Cu banii câştigaţi ca bun căminar, Gheorghe Eminovici cumpără moşia Ipoteşti, la 17 noiembrie 1847. După căsătoria cu Raluca, aici s-au născut şase copii, Şerban (n. 1841), Nicolae (n. 1842), Gheorghe (Iorgu, n. 1844), Ruxandra (n. 1845), Ilie (n. 1846), Magdalena (Maria, n. 1848). Cele două fete născute aici vor muri curând (vezi M. Cimpoi, Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Chişinău, Gunivas, 2018, dar şi Genealogia paternă a Poetului alcătuită de Didona şi Aglaia Eminescu, strănepoatele sale).
Precizarea locului naşterii Poetului la Botoşani făcută de Gh. Ungureanu a fost menţionată anterior de maica Fevronia, sora Ralucăi (mătuşa Poetului) şi de C. Hurmuzachi, boierul bucovinean dându-l în judecată pe căminar, „trăitoriu în Botoşani” (Ironia sorţii: în 1878, la Floreşti-Gorj, Eminescu avea să traducă Fragmente din istoria românilor de E. Hurmuzachi: vezi Tudor Nedelcea, Eminescu, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2013).
Mai sunt necesare câteva precizări privind personalitatea boierilor moşiei Dumbrăveni, fraţii Balş. Erau unii dintre cei mai bogaţi din ţară, dar şi iubitori de cultură: Filarmonica „Moldova” din Iaşi a fost construită de vistiernicul Alecu Balş, în 1815, în stil neoclasic, biblioteca sa numărând „3002 bucăţi cărţi în limbile naţională, grecească, latină, germană, franceză, engleză şi rosiană”, legate în piele, „auriţi cu hârtie aurită, cu piele sadea, cu hârtii, nelegate, care cărţi sunt aşezate în dulapuri de mahonie”.
Desigur, naşterea Poetului la Dumbrăveni nu este confirmată pe deplin, dar spiritul eminescian domină această localitate şi oamenii săi; acest mit al naşterii sale dumbrăvenene este, totuşi, lucrător, dovada incontestabilă a manifestărilor ştiinţifice şi culturale, cu participare internaţională, începând din 2003, pe care edilii Dumbrăvenilor, primarul Ioan Pavăl şi secretarul Mihai Chiricac le organizează cu mare devotaţiune şi succes. Primăria comunei Dumbrăveni este, după Academia Română şi Academia de Ştiinţe a R. Moldova, alături de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Centrul Academic Internaţional „Mihai Eminescu” din Chişinău, instituţia care a realizat cele mai profunde şi nefestiviste manifestări dedicate Poetului-nepereche. Şi aceasta se datorează oamenilor, iniţiatori şi organizatori, adică academicienilor Eugen Simion, Mihai Cimpoi şi Vicor Crăciun, primarului Ioan Pavăl şi secretarului Mihai Chiriac, adeverind proverbul românesc cum că „omul sfinţeşte locul”.
Dumbrăvenenii Ioan Pavăl şi Mihai Chiriac nu l-au lăsat însingurat pe Eminescu, ci l-au înconjurat cu „trei ucenici ai Geniului: Nichita [Stănescu], Grigore [Vieru] şi Adrian [Păunescu]. Destinul i-a ales prin încifrarea cuvântului din Absolutul Eminescu” (Mihai Chiriac).
Aşadar, au înfiinţat Centrul Cultural Internaţional „Mihai Eminescu”, editează revista-almanah „Poeţi ai nenumirii noastre, consacrată celor patru genii tutelare. Revista reuneşte adevărate exegeze despre biografia şi perenitatea creaţiei lui Eminescu, Nichita, Vieru şi Adrian Păunescu, semnate de personalităţi marcante: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Nicolae dabija, Vasile Tărâţeanu, Valeriu Matei, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Viorel Dinescu, Nae Georgescu, Tudor Nedelcea, Lucia Olaru-Nenati, Mihai Sultana Vicol, I. Filipciuc, Mircea Coloşenco, D. Matcovschi, Em. Marcu, M. Chiriac, I. Adam etc.
Sub egida aceluiaşi Centru Cultural „Mihai Eminescu” din Dumbrăveni a fost editată o altă revistă-almanah, Omagiu lui Eminescu, în care autoritatea ştiinţifică a colaboratorilor, în genere aceiaşi, o impune pe plan intern şi internaţional . „Aici, Eminescu este la el acasă – ne spune Ioan Pavăl -, la baştină, fiind prezent în fiinţa noastră cu fiecare vers pe care ni l-a lăsat, cu fiecare literă pe care a scris-o pentru noi drept moştenire”. Omagierea eminesciană este, în opinia aceluiaşi, „un act de mare cultură, de responsabilitate faţă de literatura română şi de trăire intensă, aşa cum ne-a învăţat Poetul-nepereche”Această revistă ne oferă, pe lângă studiile semnate de Eugen Simion, M. Cimpoi, N. Dabija, Th. Codreanu, A.D. Rachieru, N. Georgescu, Tudor Nedelcea, Fl. Copcea, I. Filipciuc, Viorel Dinescu, Lucia Olaru-Nenati, Mihai Sultana Vicol etc., un răsfăţ poetic datorat lui Eminescu, Vlahuţă, Vieru, Păunescu, Esenin, Puşkin, Baudelaire, Malarmé, Rimboud, Verlaine, E.A. Poe, Rilke, Kipling, Valeriu Matei, V. Tărâţeanu, N. Dabija, D. Matcovschi, Adrian Păunescu etc.
Cum era de aşteptat, în privinţa polemicii locul naşterii Poetului, Mihai Chiriac (al cărui talent jurnalistic şi literar nu se dezminte; din contră, l-a transmis şi fiicei sale, Andreea) pune semitranşant problema: „Ba bine ca da! Eminescu s-a născut la Dumbrăveni” adică „La Dumbrăveni este «acasă», unde a fost plămădit spre a pleca în lungi peregrinări”.
Adevărata „academie eminesciană” (Mihai Sultana Vicol), Cetatea Culturală Dumbrăveni, organizează anual (chiar bianual) simpozioane ştiinţifice internaţionale moderate de acad. Eugen Simion, cu participarea academicienilor: Maya Simionescu, Bogdan Simionescu, Victor Spinei, M. Cimpoi, N. Dabija, V. Tărâţeanu, Al. Surdu, Răzvan Theodorescu, Valeriu Matei, N. Breban, Ioan Aurel-Pop, Mircea Martin, Irinel Popescu, Mircia Dumitrescu, a exegezilor Th. Codreanu, Lina Codreanu, N. Mecu, Virgil Tănase, monseniorul Ioan Robu, N. Georgescu, Doina Rizea, A.D. Rachieru, Varujan Vosganian, I. Filipciuc, I. Cosmei, Em. Marcu, Viorel Dinescu, Daniel Corbu, Lucia Olaru Nenati, I. Beldeanu, Vasile Bahnaru, L. Chişu, Ioan Cristescu etc.
Prezentându-l pe Ioan Pavăl ca „om de ispravă, care promite şi se ţine de promisiuni”, Eugen Simion, cu spiritul său critic şi echilibrat (care incită mereu la toleranţă), aşează cumpăna între admiratori, zelatori şi detractori: „Nu au dreptate cei care se supără pe noi, care spun că Eminescu nu este poetul naţional. Mulţi îl acuză pe Eminescu că este un naţionalist, şovin, dar nu-i adevărat. Eminescu nu făcea în publicistica sa decât să apere independenţa tânărului stat. El este un unionist, un european. Toate acestea nu ar avea niciun rost dacă Eminescu nu ar fi fost un mare poet român, motiv pentru care autorul «Scrisorilor» i-a cuprins şi ne-a cuprins pe toţi”.
Centrul Cultural „M. Eminescu” din Dumbrăveni a completat seria manifestărilor omagiale, prin acordarea de premii, trofee, medalii, a titlului de cetăţean de onoare al comunei, dăruirea de cărţi, dezvelirea unor monumente, cum sunt busturile lui Eminescu, Leon Ghica, Gr. Vieru, Adrian Păunescu, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, a frescei şi busturilor lui Mihai Viteazul, A.I. Cuza şi Ferdinand în anul Centenarului Marii Uniri (2018) etc. Dar, un lucru esenţial şi necesar a înfăptuit Primăria din Dumbrăveni: a finanţat lucrări fundamentale, apărute în condiţii grafice de excepţie. A început cu ediţia de M. Eminescu Opere-Poezii, ediţie critică, cronologie, note şi variante de Perpessicius, introducere de Eugen Simion, diferenţe textuale şi un comentariu asupra ediţiei Perpessicius de Nicolae Georgescu (care a fost premiat la Dumbrăveni, în 2014, an în care a fost premiat şi Marin Diaconu, îngrijitorul ediţiei Emil Cioran, Opere, I-II, introducere de Eugen Simion, apărută în 2012, în deja celebra colecţie Opere fundamentale a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, iniţiată şi coordonată de Eugen Simion), carte editată de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (condusă de acad. Maya Simionescu şi Eugen Simion), editând până în prezent 285 de titluri.
În aceeaşi colecţie, Eugen Simion mai editează şi alte ediţii (cu un cuvânt înainte al său) aceluiaşi geniu naţional: Eminescu, Poezii, ediţie şi prefaţă de Titu Maiorescu, 1884, în regim anastatic, şi M. Eminescu, Opere, I-II, Poezii, ediţie de D. Murăraşu (2017).
Unuia dintre cei mai importanţi exegezi eminescieni, G. Călinescu, i-a fost editată în 2016, în trei volume: I. Viaţa lui M. Eminescu şi Opera lui Eminescu; II. Opera lui M. Eminescu şi III. Eminesciene dincolo de monografie, ediţie critică de N. Mecu, Ileana Mihăilă şi Daciana Vlădoiu, introducere de Eugen Simion, adică tot ce a scris divinul G. Călinescu despre autorul Luceafărului, ultimul volum reunind studiile călinesciene din reviste strânse pentru prima dată în volum.
Celebrul şi ineditul Dicţionar enciclopedic Mihai Eminescu, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită de Mihai Cimpoi, a apărut în acelaşi context şi condiţii grafice, adică de excepţie. Savantului de la Chişinău, Primăria de la Dumbrăveni i-a finanţat şi volumul IX al colecţiei Critice (coordonată de Tudor Nedelcea), cu studii dedicate lui Eminescu, V. Cârlova, Gr. Vieru, Valeriu Matei, Viorel Dinescu, Derrida, Rebreanu şi Dostoievschi, Freud, Bacovia şi Nietzche, C. Stere, G. Călinescu. Primele opt volume au apărut la Fundaţia „Scrisul Românesc” din Craiova, finanţarea de stat oprindu-se la volumul opt, pentru că erau distribuite… gratuit. A fost lansat şi volumul Vasile Bahnaru, O viaţă în serviciul limbii române, apărut sub egida Institutului de Filologie Română „B. P. Hasdeu” Chişinău.
În 2018, în aceeaşi colecţie a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Primăria comunei Dumbrăveni a finanţat alte volume de excepţie: M. Kogălniceanu, Opere, I-II, texte alese şi stabilite, note comentarii şi glosar de Dan Simonescu şi Andrei Nestorescu, revizuire filologică, cronologie şi indici de Monica Vasileanu, repere critice de Dorina Rusu şi N. Mecu, cuvânt înainte de Al. Zub, introducere de Eugen Simion. Sunt reunite astfel toate scrierile literare, culturale şi istorice ale unei mari personalităţi literare şi politice din secolul al XIX-lea.
Altă lucrare finanţată în 2018 de Primăria Dumbrăveni adună în patru volume scrierile autorilor care fac parte din Şcoala Ardeleană, antologie de texte alcătuită şi coordonată de Eugen Pavel, prefaţă de Eugen Simion, adică scrieri istorice, lingvistice, literare, teologice şi religioase, filosofice, didactice şi instructive, repere critice, glosar de autori, traducători şi opere antologate. Publicul cititor avizat găseşte în cele patru volume nu numai pe corifeii Şcolii Ardelene (Micu-Klein, Samuil Micu, Gh. Şincai, Petru Maior, I. Budai-Deleanu), dar şi alţi autori sau texte mai puţin cunoscuţi, dar nu lipsiţi de importanţă. La apariţia acestor volume din Şcoala Ardeleană şi-a adus sprijinul financiar Consiliul General al municipiului Bucureşti.
Cum era şi firesc, preşedintelui de onoare al Festivalului Literar Internaţional „Mihai Eminescu” de la Dumbrăveni, Eugen Simion i-a fost finanţate în 2018, cu prilejul împlinirii a 85 de ani, cele două volume din Genurile biograficului şi cele trei volume din Ficţiunea jurnalului intim, apărute la cunoscuta editură bucureşteană Tracus Arte, prilej de a i se acorda şi un binemeritat premiu; în 2019, ediţia a II-a a tezei sale de doctorat, Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, a apărut tot cu sprijinul Primăriei Dumbrăveni.
Primăria comunei bucovinene Dumbrăveni şi-a extins aria de participare şi finanţare, la Academia Română, prezentă fiind prin repezentanţii săi, Ioan Pavăl şi Mihai Chiriac, la sărbătoarea Zilei Culturii Naţionale (15 ianuarie), instituită conform Legii nr. 238/7 decembrie 2010 a Parlamentului României.
Venerat ca sfânt (alături de Ştefan cel Mare), Parlamentul Basarabiei decretează, la 26 decembrie 1990, ziua de 15 ianuarie ca „Ziua comemorării lui Mihai Eminescu”, iar la 12 aprilie 2012, Parlamentul R. Moldova, sincronizându-se cu Academia Română, hotărăşte marcarea zilei de naştere a lui Eminescu ca zi a Culturii Naţionale, academicienii Eugen Simion şi Mihai Cimpoi conlucrând benefic în acest sens. Mai mult, începând cu 3-4 septembrie 2012, când Mihai Cimpoi a împlinit şapte decenii de viaţă, Academia Română şi Academia de Ştiinţe a Moldovei au organizat prima ediţie a Congresului Mondial al Eminescologilor. La primele şapte congrese au participat academicienii: Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Gh. Duca, Ionel Haiduc, N. Dabija, Valeriu Matei, Victor Crăciun, Alexandrina Cernov, I. Tighineanu, I. Hadârcă, V. Tărâţeanu, Ioan Aurel-Pop, Eugen Doga, specialişti români: N. Georgescu, Th. Codreanu, Lucia Olaru-Nenati, M. Stan, Mihai Sultana Vicol, V. Bahnaru, Mircea A. Diaconu, Ioan Cristescu, N. Mareş, Elena Dabija, L. Vasiliu, Nina Josu, Nichita Danilov, Ileana Mihăilă, Tudor Nedelcea, Adrian Dinu Rachieru, M. Stan, P. Bârlea, Daniel Corbu, Viorel Dinescu, Elena Condrei, D. Apetri, Al. Burlacu, Victor Petrescu, Vladimir Beşleagă, Fl. Copcea, Bogdan Creţu, Nina Corcinschi, Pompiliu Crăciunescu, I. Holban, G. Coandă, Catinca Agache, I. Ieţcu, Cassian Maria Spiridon, M.R. Iacoban, A. Ştefanachi etc., şi străini: G. Manitta (Italia), Su Yan (China), Kopi Kycyku (Albania), Ali Narcin (Turcia), Milan Nenadici şi Ileana Ursu (Serbia), E. Valdivieso (Spania), Miroslava Matleaeva (Rusia) Mario Navaretti (Chile), Xu Wende (China), Laura Hant (Austria), O. Stamboliev (Bulgaria), Vl Poiata (Ucraina). La Chişinău, la Congresul Mondial al Eminescologilor din 2013, a fost sărbătorit Eugen Simion, cu prilejul împlinirii a opt decenii de viaţă, asupra căruia s-au pronunţat: Mihai Cimpoi, N. Dabija, Valeriu Matei, Victor Crăciun, Tudor Nedelcea, N. Georgescu, Th. Codreanu, A.D. Rachieru.
Şi la aceste congrese mondiale nu puteau lipsi primarul Ioan Pavăl şi secretarul primăriei, Mihai Chiriac, remarcându-se prin prezentarea unor colecţii, a unor intervenţii pertinente legate de creaţia celui aniversat, dar mai ales prin cofinanţarea acestui congres. Cu prilejul ediţiei a VIII-a a Congresului Mondial al Eminescologilor (Chişinău, 1-2 septembrie 2019), Primăria comunei Dumbrăveni a oferit tuturor participanţilor medalii reprezentându-i pe Eminescu, G. Călinescu, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, D. Prunariu (celebrul cosmonaut), dar şi cărţi bibliofile, un album Eminescu, două ediţii Luceafărul de Eminescu, în formate diferite şi în mai multe limbi de circulaţie internaţională, două plachete ilustrativ-filatelice dedicate lui Eugen Simion şi Mihai Cimpoi.
Locuitorii comunei Dumbrăveni şi-au ales edilul în multe mandate, semn de recunoaştere a meritelor sale cetăţeneşti, secretarul Mihai Chiriac ocupă acest post de o viaţă, venind din presă. Pe lângă atribuţiile lor gospodăreşti pentru care au fost aleşi/numiţi, şi-au luat de la sine sarcina organizării unor manifestări culturale şi ştiinţifice de anvergură internaţională, l-au aşezat pe Eminescu pe centrul atenţiei universale, unde-i este locul, au aşezat comuna la loc de frunte pe harta spirituală a ţării şi chiar a Europei. Asta, în timp ce, la numai câţiva kilometri, la Botoşani, cel care „are meritul de a fi salvat onoarea spirituală a poporului român”(Petre Ţuţea), Eminescu este umilit şi batjocorit. Premiul naţional de Poezie „M. Eminescu” a fost acordat unui ilustru necunoscut, T.O. Bobe, remarcat prin blasfemierea Poetului în „Dilema”, iar în 2017, premiul a fost acordat unei poete (tot necunoscute), care a recitat, cu prilejul primirii acestui premiu (în bani), poezii pornografice, stârnind fluierăturile participanţilor (cartea „poetei” a apărut în editura „Cartea Românească” a Uniunii Scriitorilor, condusă de Călin Vlăsie, care a afirmat că Eminescu nu-i poetul nostru naţional, ci „idiotul naţional”). Iată două atitudini despre „omul deplin al culturii româneşti” (C. Noica), diametral opuse, care duc la dezbinare, ură, intoleranţă, aprecieri diferite asupra fondului culturii naţionale.
De aceea, trebuie să-i prezentăm în adevărata lor manifestare şi acţiune culturală pe cei care iubesc cultura naţională şi pe creatorii ei, pe Eminescu în primul rând, pentru că el a contribuit „enorm la fundamentarea patriotismului român modern. Este un rar privilegiu a fi, în acelaşi timp, cel mai mare poet al poporului său şi creatorul doctrinei sale naţionaliste”. (Mircea Eliade).
@Tudor Nedelcea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *