Savantul român Radu Flora: Repere bio-bibliografice

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Radu FLORA
(Bio-bibliografie)

1922. S-a născut în localitatea Satul Nou la 5 septembrie 1922, unde locuiau tatăl Paia Flora și mama Natalia, agricultori.
1929-1934. Urmează în satul natal școala primară.
1934. Se înscrie la Liceul din Panciova, unde frecventează cursurile până în anul 1937.
1942. Absolvă Liceul Real din Vârșeț.
1942-1945. Urmează Facultatea de Litere a Universităii din București.
1945. Debutează în numărul din 23 decembrie al ziarului ,,Libertatea” cu poeziile Plumb și Amurg (semnate cu pseudonimul Ioan Aioanei). Se înscrie la Facultatea de Filosofie din Belgrad, grupa de Limba și literatura franceză.
1946. Este ales secretar al Cercului Literar ,,Lumina” și redactor al suplimentului ,,Libertatea literară” (devenit ,,Lumina”).
1947. Debutează editorial cu volumul de versuri Drum prin noapte și prin zi. (Editura Uniunii Culturale Române, Vârșeț, 57 p.). Coordonează bibliografia revistei Lumina 1947-1976.
1948. Își obține licența la Facultatea de Filosofie din Belgrad cu lucrarea Provensalii în opera lui Alphonse Daudet. Devine profesor de limba română la Liceul Român și la Școala Normală din Vârșeț.
1950. Susține doctoratul la Facultatea de filozofie a Universității din Zagreb cu studiul Graiurile românești din punctul de vedere al geografiei lingvistice (Banatski rumunski dijalekti u svetlu lingvističke geografije), tipărit în anul 1959.Conducător de doctorat i-a fost prof. dr. Mirko Deanović. Îi apare la Editura ,,Frăție și unitate” din Vârșeț cartea Poeme cu lumină (173 p.). Membru și președinte al Casei de Presă și Editură ,,Libertatea” din Vârșeț. I se acordă de către Guvernul Republicii Populare Serbia un premiu de înaltă recunoștință pentru contribuția adusă la promovarea culturii minorității române.
1951. Se căsătorește cu Drăghina Pascu (născută la data de 1 octombrie 1926) din Jamul Mic.Debutează în proză cu nuvela Pepenii părintelui Isidor în revista ,,Lumina”. Începe să publice în foileton, până în 1952, în săptămânalul ,,Libertatea” din Panciova, romanul Crucea. La Editura ,,Frăție și unitate” din Vârșeț publică, pentru clasa I-a, clasa II-a secundară și clasa III-a secundară, în colaborare cu Tanasie Iovanov, Manual de limba română (255 p., 219 p. și respectiv 254 p.). La 13 mai, la Vârșeț, este ales președinte al Clubului Scriitorilor, Ziariștilor și Publiciștilor Români.
1952. La 21 iunie se naște primul copil al familiei, Viorel, devenit pictor academic și angajat al Teatrului Popular „Toša Jovanović” din Zrenianin pe post de scenograf-designer. Este primit în Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Serbia. Elaborează, împreună cu Vasko Popa, Dicționarul sârb-român/ Srpsko-rumunski rečnik (XIV+645 p.), Editura ,,Frăție și unitate”, Vârșeț. Tipărește, la aceiași editură, antologia Din proza clasicilor români, Nuvela, (462 p.) și volumul de poeme Albu (în colaborare cu Ion Bălan). Este profesor, în perioada 1952-1955, la Școala Superioară de Pedagogie (Secția de limba și literatura română) din Novi Sad.
1952-1955. Profesor la Școala Superioară de Pedagogie din Novi Sad (Secția pentru limba și literatura română). Devine membru corespondent al Instituției Matica srpska din Novi Sad și al Centrului internațional de dialectologie generală din Louvain, Belgia.
1953. Se naște, la 8 octombrie, al doilea coil al familiei, Steluța. Aceasta după desăvârșirea studiilor universitare va obține o licență în literatura iugoslavă și universală.Îi apare Din lirica clasicilor români. De la Văcărești și până la poezia burgheză dintre cele două războaie, Casa de Editură ,,Libertatea”, Vârșeț, (496 p.). Devine membru permanent al renumitei instituții științifice Matica Srpska din Novi Sad. Publică romanul Şcoala logodnicilor.
1954. Editează Versuri alese (1884-1904) de G. Coșbuc.
1955. Alcătuiește cu Tanasie Iovanov manualul pentru clasa I-a de liceu Carte de limba română (Editura ,,Libertatea”, Vârșeț, 300 p.), urmată de variantele pentru clasele a II-a de liceu și clasele a VI-a și a VII-a ,,a școalelor cu opt ani” (1955 – 300 p., 1959 – 221 p., 1957 – 277 p.).
1955-1963. Este profesor la Școala Superioară de Pedagogie din Zrenianin, unde a predat Limba și literatura română.
1956. Apare Școala logodnicilor (comedie în 5 acte, care se va juca de teatrele de amatori din localitățile Vârșeț, Coștei, Vladimirovăț, Seleuș, Marcovăț, Iancov Most, Alibunar). Împreună cu Tanasie Popovici traduce în sârbocroată cartea lui Cezar Petrescu Aurul negru / Crno zlato (Matica srpska, Novi Sad, 243 p.). Traduce în limba română, împreună cu Aurel Gavrilov, Jocurile, poeme de Vasko Popa.
1959. Își susține la Zagreb doctoratul cu teza Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije / Graiurile românești bănățene din punctul de vedere al geografiei lingvistice.
1962. Îi apare Dijalektološki profil rumunskih banatskih govora sa vršačkog područja (cu 34 de hărți lingvistice și 32 texte dialectologice), Novi Sad, Matica srpska, 169 pag.). Publică Istoria literaturii române. De la origini până la Unirea Principatelor, vol. I, (Vârșeț, Editura ,,Libertatea”, 278 p.). Alături de alți oameni de cultură la 4 martie pune bazele Societății de Limba Română din Voivodina.
1963. Editura Libertatea din Vârșeț îi editează Istoria literaturii române, vol. II, 371 p. Pune bazele Seminarului de Limbă și Literatură Română la Facultatea de Filologie din Belgrad, unde va fi, între anii 1973-1987, profesor titular și șef de catedră. Este numit membru în Consiliul editorial al Casei de Presă ,,Libertatea”.
1963-1987. A fost profesor titular la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, șef al Catedrei de limba și literatura română, și din anul 1981, când a fost înființată Catedra de limbă și literatură română a Facultății de Filozofie din Novi Sad, a fost profesor suplinitor. Proiectul respectiv, planul și programa analitică au fost organizate împreună cu dr. Mihailo Palov și prof. Lia Magdu.
1964. Este ales în Comitetul de Conducere al Societății de Limba Română din Voivodina. Tipărește la Editura ,,Libertatea” din Panciova Poezia iugoslavă contemporană (împreună cu Aurel Gavrilov), poeziile apărute fiind traduse de Radu Flora, Mihai Avramescu, Ion Bălan, Cornel Bălică, Mihai Condali și Ion Marcoviceanu. Traduce în limba română volumul Nepočin poljje / Câmpia neodihnei al lui Vasko Popa (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 150 p.). Publică: Din relațiile sârbo-române (Panciova, 169 p.). Din 1964 până în anul 1967 elaborează, împreună cu Tanasie Iovanov, manualul Limba română pentru clasele a V-a, a VI-a, a VII-a și a VIII-a.
1967. Scrie prefața la romanul Jocul cu moartea / Igra sa smrcu al lui Zaharia Stancu, apărut la Editura ,,Prosveta” din Beograd.
1968. Îi moare tatăl, Paia Flora. Tipărește lucrarea Relațiile sârbo-române. Noi contribuții (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 408 p.) și cartea de citire pentru clasa a V-a – Steaua luminii. Va continua, individual sau în parteneriat, să se dedice realizării, pentru școlile românești ale minorității românești, a manualelor: Floarea din vis, Țintaș în soare, Licuricii zilelor, Covorul florilor.
1969. Își tipărește lucrarea de doctorat cu titlul Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije / Graiurile româneşti bănățene din punctul de vedere al geografiei lingvistice (Beograd, Filološki fakultet Beogradskog Univerziteta, Monografije XXIV, 1969, 528 str. + 44 hărți). Apare la Editura ,,Libertatea” din Panciova și Editura Științifică din București Dicționarul român-sârbocroat / Rumunsko-srpskohrvatski rečnik (XXVII +356 p.), iar la Filoski fackultet Beogradskog univerziteta, în colecția Monografii, lucrarea Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije (528 p. + 44 hărți lingvistice). Primește premiul II pentru proză la Concursul literar ,,Lumina ’69” pentru romanul ,,Când vine primăvara”.
1970. Tipărește romanul Când vine primăvara (Editura ,,Liberatea”, Panciova, 346 p.).
1971. Îi apare Literatura română din Voivodina. Panorama unui sfert de veac 1946-1970, Casa de Editura ,,Libertatea”, Panciova, 175 p. În 28 septembrie deschide, în calitate de președinte al Comi-tetului de Organizare, la Panciova, Simpozionul dedicat reciprocității sârbo-române în domeniul literaturii populare, inițiat de Societatea de Limba Română din Voivodina. Apare la Facultatea de filologie a Universității din Timișoara volumul I al cărții Documente literare. Retipărește Rumunski banatski govori u svetlu lingvističke geografije (528 p. + 44 hărți lingvistice) la Matica srpska.

1972. Înființează Cercul de folclor al Societății de Limba română.
1973. Participă, spre sfârșitul lunii septembrie, la ,,Fântâna Fetei”, în Dunele Deliblății, la prima Colonie Literară a Scriitorilor Români din Voivodina. Între 9-13 octombrie este present la lucrările celui de-al III-lea Simpozion iugoslavo-român dedicate interferențelor lingvistic-dialectale și paralelismelor filologice, manifestare organizată de Societatea de Limba Română și Despărțământul de Romanistică și Despărțământul de Italienistică din cadrul Facultății de Filologie din Belgrad.
1975. Îi apare în limba sârbo-croată cartea de poeme Tišina svitanja/ Liniștea zorilor, tradusă de Milan Uzelac și Ion Bălan, cu o prefață de Vasko Popa (Editura ,,Nolit” (Belgrad, 55 p.). Tipărește împre-w3ună cu Ratomir Marković, Momčilo Savić, la Editura ,,Nolit”, Antologjia rumunske lirike XX veka (226 p.). Publică lucrarea Folclor literar bănățean. Premise și sinteze (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 364 p.+ 7 ilustrații color).
1976. Editura ,,Libertatea” îi publică varianta în limba română a cărții Liniștea zorilor. Portretul autorului este realizat de fiul său, Viorel Flora. Traduce și prefațează volumul Versuri noi / Novi stihovi al lui Vasko Popa. (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 50 p.). Tălmăcește din lirica lui Mihai Eminescu. Cartea Ka zvezdi/ Poezii alese apare la Gradska bibljoteka ,,Žarko Zrenjanin” din Zrenjanin (67 p.). La Izdanje Matice srpske din Novi Sad apare Rumunska književnost u Vojvodini / Literatura română în Voivodina (213 p.). Traduce pentru colecția revistei ,,Lumina” volumul Versuri noi de Vasko Popa.
1977. Se constituie, pe 11 martie, la Vârșeț, Cercul de Folclor al Societății de Limba Română unde dr. Radu Flora este ales președinte. Traduce și tipărește la Editura ,,Nolit” din Belgrad Craii de Curtea Veche / Starodvorske lole de Mateiu Caragiale.
1978. Îi apare romanul Capcana (Editura ,,Libertatea”, Panciova). Prezintă comunicarea ,,Lumina – trei decenii de literatură și cultură” la ședința festivă din 11 martie desfășurată în orașul Vârșeț.
1979. Prefațează volumul de folclor literar cules de membrii Comisiei de folclor a Societății de Limba Română între anii 1969-1974, Foaie verde, spic de grâu, apărut la Zrenianin. Editează monografia Banatsko Novo Selo (1765-1977),237 p. Îngrijește volumele Opere alese (poezie, proză și publicistică) ale lui Ion Bălan (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 1979, 1980).
1980. Editura ,,Liberatea” din Panciova îi tipărește romanul Vârtejul, 443 p. La Editura ,,Forum” din Novi Sad îi apare în limba maghiară romanul Csapda / Capcana. Este decorat, în luna august, de Prezidiul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, cu ,,Ordinul Merite pentru Popor cu Rază de Argint”.
1981. Tipărește volumul Piruete (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 117 p.). Ilustrațiile poemelor: Pablo Picasso și Viorel Flora. Predă la Catedra de Limba și Literatura Română a Facultății de Filosofie din Novi Sad. În 12 octombrie prezintă un referat la inaugurarea cursurilor Catedrei de Limba și Litera-tura Română a Facultății de Filosofie din Novi Sad. Îi apare Zapisi: književnost i kultura Rumuna u SAP Vojvodini, Zrenianin, Gradska biblioteka «Žarko Zrenjanin».
1982. Apare la Zrenianin antologia de folclor Foaie verde, lămâiță, întocmită de Radu Flora, redactorul responsabil al lucrării fiind Costa Roșu. Se află în fruntea unui colectiv de specialiști care vor edita Manual de literatură (cu elemente de literatură universală și de teorie literară pentru școlile medii. Participă, în perioada 21-25 octombrie, la simpozionul ,,Raporturi culturale, literare și lingvistice româno-iugoslave” organizat de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București.
1983. Tipărește romanul Zidul (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 479 p.).
1984. Îi apare cartea de poeme Unghi de cer (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 80 p.).
1985. Editura ,,Libertatea” din Panciova îi publică volumul de proză Copilăria din amintiri, 197 p. Face o selecție din opera poetică a lui Aurel Trifu pentru antologia Confesiuni (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 167 p.).
1986. Editura ,,Libertatea” îi editează volumul Maree (112 p.). Acesta cuprinde poemele scrise în perioada 1983-1985 în timp ce se afla la Centrul sanitar de reabilitare ,,Thalassotherapia” din Opatija și la Casa de vacanță a scriitorilor din orașul Rovinj.În colecția revistei ,,Lumina” apare, la Panciova, povestea romanească Capcanele.
1987. Îi apare în limba sârbocroată (traducere Steluța Flora) volumul de versuri Nebeski ugao / Unghi de cer (Editura ,,Dnevnik”, Novi Sad, LXXIX +179 p.). Publică volumul de anagrame, aforisme, altegrame și isme alfabetizate Alfabet (Editura ,,Libertatea”, 201 p.). În colecția revistei ,,Lumina” din Panciova apare volumul omagial dedicate lui Radu Flora ,,Și totuși viața-i…” (80 p.). Ii apare, la Institutul pentru editarea manualelor, Novi Sad, Manual de literatură (cu noțiuni de teorie a literaturii, pentru clasa I de instrucție și educație medie). Iese la pensie de la Facultatea de filologie din Belgrad.La tradiționala ,,Colonie Literară ’87” din 18-19 decembrie prezintă comunicarea Patru decenii de slovă scrisă, unde subliniază contribuția revistei ,,Lumina” la promovarea valorilor culturale și spirituale ale minoritarilor români. Retipărește ediția a II-a a lucrării Rumunska Književnost u Vojvodini / Literatura română în Voivodina.
1988.Publică la Editura ,,Libertatea’ din Novi Sad volumul de versuri alese La capătul nopții. Acesta cuprinde toate etapele și fazele poetice ale lui Radu Flora. I se conferă Premiul ,,Cartea Anului 1988” al Editurii ,,Libertatea” pentru culegerea de studii Vuk și românii.
1989. Moare la 3 septembrie la Rovinj, Croația. Este înmormântat în orașul Zrenianin din Voivodina la 6 septembrie, în cimitirul Tomaševačko groblje.
1990. Cu prilejul marcării a 40 de ani de la înființarea Postului de Radio Novi Sad i se acordă post-mortem premiul ,,Cartea cititorului” pentru romanul Vârtejul.
1991. Se dezvelește o placă comemorativă în orașul Zrenianin, pe zidul exterior al casei lui Radu Flora, din care înțelegem că acesta aici ,,a trăit între anii 1956-1989”. Din inițiativa publicistului și animatorului cultural Lucian Marina, devenit preşedinte al Societăţii de Limba Română din Voivodina, Republica Sebia, a luat ființă Cenaclul Literar ,,Radu Flora”.
1992. Societatea de Limba Română din Voivodina organizează primul simpozion cultural-științific internațional ,,Memorialul Radu Flora”, manifestare care își propune valorificarea operei marelui scriitor, a culturii și spiritualității românești din Republica Serbia.
1997. La 5 sepembrie, la Zrenianin, Societatea de Limba Română din Voivodina organizează, în cadrul ,,Memorialului Radu Flora” expoziția de cărți ,,Omul de știință și scriitorul Radu Flora”. La aceiași dată în parcul Karađorđe din Zrenianin, în Аleea Personalităților Ilustre, i se amplasează un bust realizat de fiul său, Viorel Flora.
2002. Editura Societății de Limba Română din Novi Sad îi subvenționează apariția romanului Vizuina.
2003. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosseti” al Academiei Române a publicat cartea despre cercetările profesorului Radu Flora făcute la istro-români: Micul atlas lingvistic al graiurilor istro-române.
2007. La ediția a XVI-a a manifestării științifice internaționale ,,Memorialul Radu Flora”, din 3 septembrie, la Zrenianin, s-au marcat 85 de ani de la nașterea lui Radu Flora și a fost lansat ,,Micul Atlas lingvistic al Graiurilor Istroromâne – MALGI, al acestuia, editat de Editura Academiei Române.
2010. În localitatea Satu-Nou, la ediția a XVIII-a a ,,Memorialului Radu Flora”, ]n 3 septembrie, s-a vernisat o expoziție de fotografii effectuate în timpul cercetărilor întreprinse de Radu Flora în satele de istroromâni din Croația.

*

Operele lui Radu Flora sunt traduse în toate limbile naţionalităţilor din ex-Iugoslavia, şi în engleză, spaniolă, franceză, italiană, esperando. A colaborat la peste 75 de publicaţii literare şi de lingvistică, lexicologie, dialectologie din lume. Bibliografia sa a apărut în peste 20 enciclopedii, lexicoane şi dicţionare apărute în Serbia, România, Anglia, Belgia, Suedia şi SUA. A fost mentorul multor scriitori contemporani de expresie românească din Iugoslavia. Pentru merite literare a mai fost distins cu: Premiul 7 iulie al Serbiei, Premiul Eliberării Voivodinei, Premiul Societăţii Scriitorilor din Voivodina, Premiul ,,Scânteia Culturii”.
Referinţe critice: Ion Bălan (Opere alese, III, 1980), Dragoş Dima, Mariana Dan (în volumul omagial Şi totuşi viaţa-i…, 1987), Slavco Almăjan (Versiunea posibilă, 1987), Ion Deaconescu (Poezie şi epocă, 1989), Ştefan N. Popa (O istorie a literaturii române din Voivodina, 1997), Costa Roşu (Dicţionarul literaturii române din Iugoslavia, 1989), Marian Odangiu (Alternativa labirintului, 1990), Ioan Baba (Compendiu biobibliografic, 1996), Laurenţiu Ulici (Scriitorii români din afara graniţelor ţării, 1996), Catinca Agache (Metafore româneşti din Iugoslavia, 1998), Gligor Popi (Românii din Banatul Sârbesc, 1998), Ion Rotaru (O istorie a literaturii române, 2000), Ionela Mengher (Lumina – studiu monografic, 1947-1997, 2000), Sima Petrovici (Memorialul Radu Flora, 2000), Ion Deaconescu, Ion Neagu (Antologia poeziei româneşti din Serbia, 2003), Ecaterina Ţarălungă (Dicţionarul ilustrat al scriitorilor români, 2007), Vasa Barbu, Nicu Ciobanu, Costa Roşu (Pe aripile inspiraţiei, 2008), Catinca Agache (Literatura română din Voivodina, 2010), Mariana Dan (Construcţia şi deconstrucţia canonului literar, 2010), Ofelia Meza (Tentaţii livreşti, 2011), Carmen Dărăbuş, Virginia Popovici (Literatura de limba română din Serbia şi antropologia culturală, 2012), Brânduşa Juică (Literatura română din Voivodina, 1945- 1989, 2012), Vasa Barbu, Nicu Ciobanu (65 de ani de beletristică 1947 –2012, 2013), Florian Copcea (Scriitori români din Serbia, 2014), Lucian Marina, Romanţa Iovanovici (Memorialul Radu Flora.Documente, 2014), Virginia Popovici (Enciclopedia Banatului, I, 2015), Virginia Popovici (Opinii şi reflecţii, II, 2016), Florian Copcea (Lexiconul poeţilor români din Serbia, 2016), Ioan Baba (Lumina – contribuţii monografic-bibliologice, 2016), Ioan Baba (Banatul în memoria clipei, 2017).
Prof. dr. Florian Copcea,
Dudașu, 30 noiembrie 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *