Filă de jurnal: Pe urmele enigmaticului “Cavaler danubian”

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Drobeta Turnu Severin, 15 sep 2014 – Legenda “Cavalerului danubian” încă stârnește controverse în lumea științifică. Istoricii, mai ales după 1944, au încercat să interpreteze în fel și chip apariția acestuia pe monede, sarcofage, monumente funerare din piatră sau diverse alte obiecte de ceramică descoperite în urma unor săpături arheologice.

Profesorul Ion Stîngă, mulți ani director al Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin, consideră că denumirea de “Cavaler danubian” este atribuită unei vechi divinități de origine geto-dacică, cu teonime preromane necunoscute.

În spațiul carpato-danubian-pontic, este de părere cercetătorul, au fost descoperite un mare număr de reprezentări culturale (circa 300), ale acestei divinități, nu de puține ori substituit “Cavalerului trac”.

“Se poate vorbi fără niciun risc despre un adevărat cult al cavalerului. Cercetările indică faptul că el a apărut pe cele două maluri ale Dunării, găsindu-și expresia sculpturală în mâinile meșteșugarilor greci orientali sau romani, adoratorii lui fiind în special soldații din secolele II-IV d.Hr.”, a declarat pentru AGERPRES profesorul Ion Stîngă.

În descoperirile făcute în România, la Polovraci, Sarmizegetuza și Drobeta, studiind iconografia caracteristică “Cavalerului danubian”, se poate trage concluzia că acesta, purtând barbă, pantaloni strâmți și cămașă, cu mantia fluturând pe umeri și pe cap cu o bonetă, apare tot timpul alături de o zeiță pe care o salută cu un gest de “benedicto latinae”.

“În istoriografia universală încă nu a fost pe deplin standardizat modelul iconografic al zeiței, dar s-a stabilit cu certitudine că în cadrul cultului aceasta avea rolul de a încuraja lupta, a proteja și a certifica triumful binelui asupra răului asigurat simbolic de cavaler”, a susținut Stîngă.

Pe măsura trecerii timpului și a aducerii la lumină a unor noi artefacte referitoare la cultul misteriosului “Cavaler danubian” s-a apreciat că acesta a fost inspirat din iconografia influențată de modelele reliefurilor eroilor greci.

“În anul 1998 am descoperit în incinta ruinelor unei Villa Rustica din Gârla Mare, care datează din secolele II-III d.Hr. o plăcuță din plumb (10×8 cm) cu reprezentarea Cavalerului danubian.Consider că a fost turnată cu ocazia comemorării triumfului imperial al lui Traian. Interpretând simbolistica acesteia se poate spune că pielea leului încrustată ar putea însemna prezența legiunii a III-a Flavia Felix în războaiele dacice staționată în castrul de pământ de la Schela Cladovei. Nu exclud posibilitatea ca placa să fi fost comandată sau chiar executată de un veteran al acesteia, participant la conflictele romano-dacice și împroprietărit la Gîrla Mare”, a afirmat Stîngă.

Potrivit acestuia, cavalerul, văzut din lateral, este surprins în trapul calului, spre dreapta, așa cum apare în marea majoritate a reprezentărilor care reconstituie întru totul cultul “Cavalerului danubian”.

“În cazul nostru, capul, cu barbă, este acoperit de o căciulă frigiană, iar pletele îi cad pe spate. Ochiul, foarte mare, este văzut din față. Este îmbrăcat într-o tunică scurtă, strânsă la mijloc, cu pliuri dispuse pe piept și pe poale, iar mantia îi flutură în spate. Mâna dreaptă este ridicată spre zeiță, în semn de întâmpinare, iar stânga ține frâul”, a spus Stîngă.

În opinia sa, prezența zeiței indică, cu adevărat, manifestarea cultului “Cavalerului danubian” în sudul dunărean, dovadă că istoricul Dumitru Tudor, originar din Mehedinți, a avut dreptate când a fixat aria de expansiune a cultului acestuia în perimetrul Drobeta-Tibiscum-Poralissum.

“Zeița Victoria are mâna stângă îndreptată spe cal. Capul îl are acoperit cu o căciulă în formă de calotă, ochii mari, circulari, foarte proeminenți. La gât poartă o un colier cu pandantive, în formă de frunză. Este îmbrăcată într-o rochie lungă cu falduri”.

Deasupra câmpului figurative se identifică o stea cu șase raze, spre stânga o bufniță, iar în spatele calului un personaj masculin în picioare, cu mantie, de sub care un lup privește spre o masă cu trei picioare, un pește, și o altă masă cu patru picioare pe care este așezată o pâine.

“Sub cal, jos, se observă un șarpe. Deasupra lui un personaj masculin întins pe pământ, iar deasupra acestuia, stilizat, pielea de leu care pare să-l sfâșie. Urmează, în ordine, un cap de berbec, trei pâini cu cruce pe ele, un cocoș, o liră, o altă stea. Între zeiță și cavaler se află un bici și o săgeată”, a spus Stîngă.

El a mai arătat că respectivul obiect de cult de la Gîrla Mare este identic cu cel de la Mihailovgrad din Moesia Inferioară, lucru care certifică părerea specialiștilor potrivit cărora cultul “Cavalerului danubian” este subordonat cultului solar, ca unul dintre elementele iconografice obligatorii, dar cu multe elemente orientale împrumutate din cultul lui Mithras.

“Această plăcuță are o valoare istorică deosebită pentru noi, românii. Probează existența pe pământurile Daciei a unei religii misterioase, despre care ne-au parvenit puține informații și mărturii materiale. Putem așadar susține că acest cult al Cavalerului danubian a apărut în secolul I î.Hr., în lumea tracilor elenizați de la sud de munții Balcani, aflați sub dominația romanilor, și că reprezintă, probabil, un simbol al rezistenței față de zeitățile cuceritorilor pe care aceștia le impuneau celor învinși”, este de părere profesorul arheolog Ion Stîngă.

AGERPRES/(A, AS — autor: Florian Copcea, editor: Cristian Anghelache)

Facebook Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *