ROMÂNII TIMOCENI   DE LA ROMANIZARE   LA ÎNCEPUTURILE TURCOCRAłIEI (Sec. I-XIV)  

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Romanizarea triburilor din centrul Balcanilor a început astfel de la

primele contacte cu armata romană, îndeosebi de la stabilirea autorităŃii

romane si formarea provinciei Moesia, si a fost terminatăcândva în a doua

jumătate a secolului III când s-au intensificat năvălirile triburilor germanice,

desi aceastăromanizare în diferite segmente a durat si pânăla sfârsitul

secolului VI – începutul secolului VII, când înceteazădefinitiv stabilirea

triburilor slave. Autohtonii romanizaŃi ai zonei Timokului care în izvoarele

medievale se numesc cu numele generic de vlahi, iar în literatura de datămai

recentăromânii timoceni, sunt urmăriŃi în continuitate prin toate

evenimentele istorice pânăîn primele decenii ale stăpânirii turcesti.

Activitatea de romanizare a primelor formaŃii ale armatei romane s-a

simŃit mai întâi asupra dardanilor, apoi asupra moesilor, tribalilor si

scordiscilor, triburi care au primit si forŃat au acceptat autoritatea romană si

în zona Timokului. Pe baza izvoarelor păstrate si a inscripŃiilor am arătat, în

trăsăturile cele mai concise, spaŃiul de locuire al acestora si apartenenŃa

etnicăcare în interpretare liberăeste ilirică, tracă si celtă si care în procesul

romanizării dispare în principal pânăla sfârsitul perioadei antice.

Formarea provinciei Moesia, precum si formarea provinciei Moesia

Superior dupăînceperea războiului cu dacii si amplasarea formaŃiilor

militare romane în aceste provincii, a dus la intensificarea romanizării

populaŃiei autohtone la limes, dar si în interiorul provinciei. Taberele

permanente ale primelor trupe din Moesia înainte si dupăformarea

provinciei Moesia Superior dupătoate probilităŃile au fost în Singidunum

(IV Scythica, IV Flavia) sau Viminacium (IV Scythica, VIII Augusta, VII

Claudia), Margum (IV Flavia), Eskus (V Macedonica), Nova (VIII Augusta)

si Ratiaria (XIII Gemina). Pe lângălegiuni au fost staŃionate în multe orase

din Moesia si detasamente auxiliare, ale dar si cohorte.

Tabăra militarăpentru secŃiile auxiliare ale miliŃiei locale, sub

denumirea de auxilium Margense, sau pentru secŃiile flotei dunărene, care

poartădenumirea de classis Stradensis et Germensis era amplasatăla

Margum, apoi un cuneus equitum promotorum era amplasat la Viminacium,

iar cohorta II Hipanorum, I Cretum si ala II Pannoniorum, precum si două

detasamente, cuneus equitum sagittariorum si milites Vincentienses,

recrutate probabil în localitatea vecinăVinceia, se aflau la Lederata. Sediul

conducerii celor douădetasamente, cuneus equitum Constantiacorum si

cuneus equitum Dalmatarum se afla în castrul Pincum, în timp ce în vicus

Cuppae se afla cohors I Flavia Hispanorum si probabil cohors V

Hispanorum precum si cuneus ecuitum Dalmatarum, auxilium Cupense si

cohors III Campestris. Pe lângăcele deja menŃionate, multe detasamente

822 Slavoljub Gacović

auxiliare se aflau în fortificaŃiile învecinate mai mici de-a lungul limesului,

dupăcum sunt Taliata, Transdierna, Pontes, Egetae, Novae, Smornae

(Zmirnae), Ad Scrofulas si multe altele.

Astfel la romanizarea generalăa populaŃiei autohtone din Moesia au

contribuit mulŃi legionari din provinciile de vest romanizate, care au intrat în

contact cu autohtonii în timpul executării serviciului militar care dura si până

la douăzeci de ani si cu atât mai mult în procesul de romanizare au contribuit

detasamentele auxiliare menŃionate care de cele mai multe ori erau recrutaŃi

din localităŃile învecinate. Multe tabere ale legiunilor staŃionate si ale

marelui număr de detasamente auxiliare, ale si cohorte din provinciile

Moesia si Moesia Superior au fost construite tocmai de însisi soldaŃii despre

care relatăm pe baza numelor lor de pe inscripŃiile lapidare. Colonizarea

veteranilor din legiuni si altor soldaŃi cu merite s-a făcut pe bazăindividuală

si fărăparticiparea împăratului pânăla începutul secolului II. Stim cu

certitudine de pe inscripŃiile lapidare prin deducŃie căo parte dintre veterani

provin din legiunea IV Flavia si VII Claudia, care nu sunt mai vechi de

sfârsitul secolului I si începutul secolului II, si îi găsim pânăîn secolul III si

încăvreo câteva inscripŃii ale legiunii XIII Gemina mutate în anul 270 pe

teritoriul Moesia Superior dupăretragerea administraŃiei, armatei si a unei

bune părŃi din populaŃia romanizatăa Daciei Traiane.

Originea veteranilor colonizaŃi pe teritoriul provinciei Moesia si

Moesia Superior în secolul I este din zonele vestice romanizate ale

Imperiului. Înainte de toate sunt veterani care provin din zona Italiei, Galiei

Narbonne, Spaniei Taraconensis, din zona Liburniei în DalmaŃia etc., iar în

secolul II recrutarea veteranilor s-a extins la Africa si Asia Mică, dar si la

urmasii primilor colonisti din zona Ratiaria, Viminacium, Remesiana din

rândurile populaŃiei instabile a provinciei Moesia Superior. Originea

legionarilor legiunii VII Claudia recrutaŃi în anul 169 si eliberaŃi din serviciu

în anul 195 s-a modificat astfel încât 100 legionari din totalul de 139 de

nume păstrate provind din orasele Moesiei Superior, 8 din Panonia Inferior,

6 din Dacia, 2 din Moesia Inferior, 12 din Tracia, 3 din Macedonia, câte 1

din Bitinia si Pont si 1 din Asia Mică. Acesta date aratăîn mod elocvent că

mulŃi dintre legionarii legiunilor din Moesia Superior erau recrutaŃi dintre

autohtonii romanizaŃi din localităŃile din Moesia Superior, din vicusuri si

canabe. Confirmarea acestui fapt o avem din numele familiilor lor, ale

fraŃilor si surorilor, taŃilor si mamelor de pe inscripŃiile lapidare, acestea fiind

de origine autohtonă, tracă, iliră, celtă si altele. Numele legionarilor lăsaŃi la

vatrăde pe inscripŃiile din secolul II aratăcăei erau locuitori din orasele

provinciei Moesia Superior, iar în timpul dinastiei lui (193-235) acestia

împreunăcu familiile lor sunt stabiliŃi din taberele militare în canabe, ceea ce

a dus la stergerea diferenŃei dintre locuitorii civile si militari la limes deja în

Românii timoceni 823

prima jumătate a secolului III, respectiv populaŃia era pe deplin romanizată

si folosea limba latinilor.

Din punct de vedere econmic aceasta a dus la mari schimbări,

deoarece militarii activi primeau de la stat pământ în zonele de frontieră,

animale si sclavi. Dacăla aceasta adăugăm cunoscutul edict Constitutio

Antoniniana al impăratului Caracalla din anul 212, putem săne imaginăm ce

schimbări au avut loc la populaŃia romanizatădin orase si instabilăîn

provinciile balcanice.

Pe baza inscripŃiilor lapidare prezentate datate din secolelel II si III se

poate determina într-un număr mare originea celor care compuneau

legiunile, dar si alele si cohortele staŃionate la limes si în interiorul Moesiei

Superior si se poate stabili căceea mai mare parte dintre ei provenea din

vecinătatea mai mult sau mai puŃin apropiatăa garnizoanelor din Moesia

Superior si unii din provinciile balcanice vecine, respectiv, că„o mare parte

a locuitorilor aseăzărilor urbane si ai altor asezări la limes în secolele II-III

îsi avea originea din teritoriile dunărene, deseori din stratul autohtonilor

romanizaŃi”. Într-adevăr nume autohtone apar rar, desi pentru persoanele

recrutate în vecinătatea taberelor militare se poate spune căerau de origine

tracăsau iliră. Acesti autohtoni, făcând parte din detasamentele auxiliare,

stabilindu-se în vecinătatea taberelor militare au întărit «stratul romanizat în

provincie», iar „la sfârsitul secolului II si începutul secolului III erau fii ai

veteranilor din cohorte, care au servit în legiuni”. Pe baza diplomelor

militare, prin care se acorda dreptul la cetăŃenia romană, celor care au făcut

parte si si-au încheiat serviciul în detasamentele auxiliare, precum si

familiilor lor, care provind din populaŃia instabilă, rezultăimpresia că

contactele de asemenea tip au început relativ devreme.

Dupărelatarea lui Eutropiu „provincia Dacia, pe care a alcătuit-o

Traian de cealaltăparte a Dunării, [Aurelian] a părăsit-o, neavând speranŃe

căva putea săo păstreze… si i-a evacuat pe romani din orase si de pe

câmpurile Daciei, plasându-i în mijlocul Moesiei, pe partea dreaptăa

Dunării…”, astfel încât se poate vorbi despre o populaŃie romană, care la

timpul său a fost adusăîn Dacia si despre dacii manizaŃi, care au accelerat

profesul de romanizare în provincia Moesia Superior, respectiv în nou

formatele provincii Moesia Prima si Dacia Nova.

De asemenea onomastica femeilor din perioada de dupăreforma lui

Alexandru Sever în secolul III, aratăfaptul călegăturile militarilor cu

populaŃia civilăerau limitat la pătura romanizată, respectiv femeile acestora

poartănume grecesti si latine, sau nume dupăîmpăraŃii din secolele I si II,

provenind probabil din pătura populaŃiei romane colonizate anterior pe

Dunăre. Unele femei poartănumele gentilic au Aelia si Aurelia si sunt

constatate pe inscripŃiile militarilor care poartă si ei numele gentilic Aurelius

si evident provin din rândurile cetăŃenilor romani care au obŃinut dreptul la

824 Slavoljub Gacović

cetăŃenie romanăîn timpul împăraŃilor din secolelel II-III, iar soŃiile

veteranilor cu nume latine si grecesti provin de asemenea din pătura

populaŃiei romanizate. Toate aceste lucruri indicăfaptul căîn timpul

năvălirii triburilor germane si sarmate în cursul secolului III populaŃia

provinciilor Moesia Prima si Dacia Nova era deci romanizată.

Lupta timp de mai multe decenii cu triburile germane si alte triburi în

cursul secolelor III-IV a dus la crearea prefecturii Iliricum, desi formarea nu

s-a derulat atât de simplu, deoarece procesul de constituire a durat din anul

379 pânăîn anul 395. În prefectura nou formatăpe lângădetasamentele

obisnuite de graniŃăcare sunt conduse de dux Moesiae Prima si dux Daciae

Ripensis, datoritădeselor lupte cu barbarii, este stabilită si o formaŃie aparte,

în fruntea căreia se aflămagister militum per Illyricum cu o legio palatina,

opt legio comitatensis „mobile”, nouălegio pseudocomitatensis, sase

detasamente numite auxilia palatina si douădetasamente speciale de

cavalerie vexillatio comitatensis, prin aceasta realizându-se o mult mai mare

concentrare a forŃelor militare decât în celelalte regiuni ale Imperiului

Roman, iar dacăla acestea adăugăm si marele număr de fortificaŃii, care

probabil în aceastăperioadăau fost ridicate din nou la limesul dunărean, si

pe care Iustinian le-a refăcut la sfârsitul primei jumătăŃi a secolului VI,

rezultăimpresia căprovinciile Moesia Prima si Dacia Ripensis erau des

populate cu populaŃia romană si romanizatăadusă, iar aceasta în contact cu

goŃii federaŃi, care ei însisi erau în faza de romanizare la sfârsitul secolului

IV, a dus la crearea unei comunităŃi speciale în care trăsăturile civilizaŃiei

romane sunt amestecate cu elemente ale culturii Cerniahov – Sântana de

Mures în spaŃiul de astăzi al zonei Timokului.

Pe lângăapărarea limesului de barbari una din primele sarcini ale

legiunilor si detasamentelor auxiliare în Moesia Superior, iar mai târziu în

Moesia Prima si Dacia Ripensis, a fost construirea de drumuri magistrale si

locale (viae vicinales), tabere militare si asezări. Pe drumurile magistrale

(via militaris, via publica, agger publicus sau strata) a apărut si s-a dezvoltat

un mare număr de staŃii intermediare si asezări (mensiones, stationes) între

orasele mai mari si în locurile unde se asigura staŃionarea temporarăa

călătorilor.

Numele acestor explicăîn parte destinaŃia lor, astfel mansiones

serveau pentru refacerea forŃelor călătorilor, stationes pentru urcare,

coborâre si cazare, mutatio pentru schimbarea cailor sau vehiculului, cum ar

fi de exemplu mutatio ad Sextum, mutatio ad Nonum, mutatio ad Octavum,

mutatio Tricornia, mutatio Vingeio si altele asemănătoare, castella sau

praesidia sunt, ca de exemplu Praesidium Pompei si Praesidium Dasmini,

cu garnizoane militare teritoriale pentru protecŃia călătorilor, negustorilor si

altor persoane de bune intenŃii împotriva multor răufăcători, iar turnurile

individuale de pază(turres), ca de exemplu Turres (Turibas) lângă

Românii timoceni 825

localitatea Pirot de astăzi, serveau pentru semnalizarea deplasării diferitellor

bande de tâlhari. Aceste staŃii de pe drumuri indică si comunicarea

diversificatăa autohtonilor cu populaŃia romană, ceea ce evident a contribuit

la romanizarea generalăa provinciei.

Pe lângăstaŃiile intermediare menŃionate au existat si alte obiective

care au servit călătorilor, cum erau grajdurile si depozitele pentru negustori.

Cu timpul în jurul acestor staŃii s-au dezvoltat mici asezări, câteodată si

latifundii, iar a menŃionate ore navedenih usputnih stanica postojali su i

drugi objekti koji cu acestea au apărut si alte obiective care au servit atât

călătorilor cât locuitorilor stabili, cum ar fi fântânile (ad putea, $DbF4H), fapt

indicat la mutatio Urisio lângăBergule, băi publice (thermae), restaurante

(tabernae), locuri de odihnăpentru persoanele militare sau administrative în

călătoriile de serviciu (praetoria) sau ateliere mestesugăresti (fabrica,

officina), apoi apeducte si obiective cu spaŃii pentru păstrarea si prelucrarea

produselor agricole (villa rustica fructuaria), precum si locuinŃe cu

mozaicuri luxoase pe podele, picturi de fresce pe ziduri si sculpturi (villa

rustica habitatoria). Un progres deosebit de vizibil era în acele asezări unde

resursele naturale erau din belsug astfel încât se dezvoltăbăi (balneum),

unde existăizvoare calde, mine (metallum), unde se expsloateazăbogăŃiile

minerale. Toate acestea au contribuit la o mai bunădezvoltare a activităŃii

economice atât pe principalele direcŃii de drumuri cât si pe cele secundare.

Locuitorii acestor asezări erau în contact cu locuitorii asezărilor autohtone

vecine în condiŃii de avantaj reciproc în schimbul de mărfuri si astfel au

contribuit la romanizarea generalăa provinciilor Moesia Superior, respectiv

Moesia Prima si Dacia Ripensis în perioada anticătârzie.

La asezările antice bine cercetate din punct de vedere arheologic în

Peninsula Balcanicăs-a constatat căde obicei taberele militare sunt ridicate

în apropierea satelor autohtone (vicus), iar în jurul taberelor militare, adică

fortăreŃe, apar asezări civile care primesc statutul de municipii si colonii,

ceea ce este de înŃeles dacăse are în vedere căaprovizionarea taberei cu

hrană, apă si alte necesităŃi era organizatădin vecinătatea apropiată. Se poate

spune cu aproximaŃie căorasele cu denumiri autohtone (trace, celte, ilire) au

apărut lângă, sau pe locul fostelor asezări autohtone, ceea ce o datăîn plus în

mod evident indicăromanizarea generalăa populaŃiei autohtone.

Romanizarea generalăa populaŃiei antice si antice târzie are loc si prin

dezvoltarea activităŃilor economice. Dupăeliberarea din armată, veteranii

legiunilor din secolele II si III primesc importante sume de bani pe care le

investesc în agricultură, fapt indicat în mod deosebit de dedicaŃiile pentru

zeităŃile agricole din Singidunum, Ratiaria, Tricornium etc., în comerŃ, în

localităŃile în care trăiau, fapt indicat indirect de dispoziŃiile imperiale din

secolul V care remarcăactivităŃile întreprinse de acestia în domeniul

comerŃului, sau al mestesugurilor de către sclavii eliberaŃi. Faptul căunii

826 Slavoljub Gacović

dintre veterani aveau o bunăstare se vede si din aceea căaveau sclavi,

cumpăraŃi sau crescuŃi în propria casă si sclavi eliberaŃi, din investiŃiile pe

care le făceau în lucrări publice, ca de exemplu în Viminacium, Singidunum,

Ratiaria si în alte locuri, dar si prin marele număr de monumente, în care

sunt menŃionaŃi urmasii (hedes).

„Prin numărul mare de mucenici din timpul persecuŃiilor, populaŃia

urbanăromanizată si-a dovedit fidelitatea sa faŃăde crestinism” si în dieceze

Daciei respectiv în Moesia Prima, Dacia Ripensis si Dacia Mediterannea

unde orasele mai mari aveau episcopiile lor, iar populaŃia săteascăde abia

dupăedictul de la Milano (313) în cursul secolului IV începe sătreacăîn

masăla crestinism. Drept dovadăcăpopulaŃia prefecturii Iliricum era

romanăpoate fi si faptul căîn acest spaŃiu slujea cler latin dupăformarea

vicariatului din Salonic la sfârsitul secolului IV si începutul secolului V, care

era sub egida curiei romane pânăla mijlocul secolului VIII. Prin limba

latinilor crestinismul s-a transmis si prin contacte directe, când un bărbat

crestinat vorbea despre vestea cea bunăa salvării în Cristos soŃiei sale încă

necrestinate, sclavul stăpânului său sau stăpânul slugilor, negustorii

cuimpărătorilor, doctorii celor bolnavi etc. DirecŃiile de răspândire a

crestinismului erau si direcŃiile de comunicaŃii pe care se derula comerŃul de

cele mai multe ori cu zona Italiei si Galiei, încotro se deplasa si se exercita

autoritatea romanăadministrativă si de stat, care în relaŃiile oficiale folosea

limba latină. Partea de nord a Iliricumului, îndeosebi zona de munte care era

îndepărtatăde direcŃiile transbalcanice de drumuri, a fost mai încet si mai

târziu crestinată, de abia în secolele IV si V, pentru ca deja în prima jumătate

a secolului VI Iustinian prin novelele sale (XI si CXXXII) din anii 535 si

545 a format pentru regeiunea Iliricumului o regiune bisericeascăseparată

sub egida curiei romane, care a reŃinut-o în cadrul Imperiului roman de

răsărit.

Prin năvălirea hunilor în prima jumătate a secolului V, iar apoi prin

incursiunile triburilor bulgare, slave si ale altor triburi în prima jumătate a

secolului VI, stăpânirea romanăîn dieceza Daciei nu a fost serios zguduită,

pentru cădacăar fi fost asa, n-ar fi refăcut castre vechi si construit noi castre

în a doua jumătate a secolului, pentru o populaŃie care nu era romană.

Orasele mici cădeau rare ori în mâna dusmanului si exclusiv pentru scurt

timp. Se poate spune cădieceza Daciei avea un loc central în concepŃia lui

Iustinian de apărare a Balcanilor, iaa activitatea de construcŃii si laudele

adresate lui Iustinian de către Procopiu în lucrarea De aedificiis este mai

mult orientatăspre refacerea obiectivelor părăsite decât spre crearea de noi

obiective. Bine înŃeles căadministraŃia romanădin dieceza Daciei depindea

mai mult de amploarea si asprimea incursiunilor barbarilor, decât de

propriile posibilităŃi de apărare, de aceea nu este de mirare căsoldaŃii

originari din Iliricum dezerteazăîn anii 554/55 de pe câmpurile de luptădin

Românii timoceni 827

Italia, îngrijoraŃi de vestea căpatria lor este pustiităde „huni” adicăbulgarii,

fărăca nimeni să-i împiedice.

Despre forŃele barbarilor care erau mai puternice decât apărarea care

exista în Iliricum si Tracia, aflăm din scrisoarea lui Belizarie trimisălui

Iustinian, în care se aratăcăarmata din provinciile din Balcani asa puŃină

cum era, nici nu avea experienŃă. În asemenea împrejurări apărarea oraselor

si în general a bunurilor materiale din Tracia si Iliricum a fost lăsată, asa

cum aratănumeroase mărturii, de multe ori în totalitate în seama populaŃiei

romane locale, care de mai multe ori a fost luatăîn captivitate si dusăpe

malul stâng al Dunării, iar apoi prin răscumpărare a revenit în regiunea

diecezei Daciei de unde fuseserărăpiŃi. Dupătoate indiciile stabilirea

limesului pe Dunăre si îndeosebi la Dacia Ripensis si Moesia Prima, si-a

pierdut sensul, deoarece încădin anul 585/6 nu mai apăra interiorul

Balcanilor. Dar căorasele din Dacia Ripensis ar fi căzut înainte de anul 602

fărăca Simokata săse fi înstinŃat, nu este posibil. În acestea chiar viaŃa

populaŃiei romane si de etnie variatăs-a îmbunătăŃit, fapt confirmat de

artefactele arheologice (ceramică si altele precum si de circulaŃia banilor în

timpul lui Mavrikie (582-602).

Dupăsosirea avarilor aceastăpopulaŃie romană, dupăstabilirea

triburilor slave la începutul secolului VII si sosirea bulgarilor la sfârsitul

aceluiasi secol, a rămas si în cursul secolelor următoare în spaŃiul fostei

dieceze a Daciei. Mai întâi hunii în cursul secolului V, slavii în cursul

secolului VI si finalmente avarii la sfârsitul celui de al doilea deceniu al

secolului VII au dus „toată” populaŃia romanăa provinciilor ilire, din ambele

Panonii, ambele Dacii, Dardania, Moesia, Prevalis, Roidopi, Tracia si toate

celelalte regiuni în zona denumităactualmente Srem, de unde sub denumirea

de sermisiani s-au întors condusi de Kuver în cursul deceniului al nouălea al

secolului VII pe câmpul de la Keramezie, respectiv cîmpul de la Bitola

(Manastir). De altfel, luptele care au fost duse împotriva sclaviniilor în

cursul secolelor VII-VIII sunt departe de spaŃiul zonei Timokului si Dunării

de mijloc, unde populaŃia romanăa reusit săse menŃină si în cursul secolelor

următoare.

În capitolul în care am prezentat populaŃia romanăîn contact cu

triburile slave, sârbe si bulgare stabilite aici, am arătat relaŃiile reciproce

care s-au format de-alungul secolelor subliniind diferenŃa dintre Barbaricum

si respublica Romana. În cursul unui mileniu populaŃia romană, crescutăîn

tradiŃiile politicii romane, se defineste în opoziŃie cu barbarii cu care se află

tot mai des în contact. Am urmărit influenŃa, procesul de romanizare a

barbarilor si de barbarizare a romanilor si am definit apariŃia unui nou popor

denumit sermisianii, care aproximativ în acelasi spaŃiu în relatarea lui

Anonimus din secolul XII, sunt numiŃi Blachii ac pastores romanorum.

Astfel, conglomeratul a diferite popoare, greci, latini, slavi si bulgari, care

828 Slavoljub Gacović

se numesc sermisiani (GgD:0F4″<@\), reprezintăun indiciu în plus că

autorul anonim al Miracula II în cursul secolului VII nu recunoaste în

acestia pe romani, indiferent de faptul căsunt urmasii romanilor deportaŃi

din provinciile ilire, dar în acelasi timp nu recunoaste în acestia triburile

barbare, ceea ce desigur indicăun nou popor, care în izvoarele secolului IX

si în continuare este denumit vlahi.

Năvălind în Panonia în 895/96, ungurii, dupărelatarea lui Anonimus

din secolul XII, i-au găsit pe „vlahi (= români), respectiv păstori romani”

(Blachii ac pastores romanorum) si pe vlahii/românii din ducatul sau

voievodatul lui Gelu, precum si ducatul lui Glad din Banat, dintre Mures si

Dunăre, care s-a opus expansiunii ungurilor „cu o mare oaste de călăreŃi si

pedestrasi, cu ajutorul cumanilor si bulgarilor si vlahilor (= românilor)”. În

secolul IX cumanii au ajuns se pare la Dunăre, iar dupăopinia lui Radu

Păiusan si Ionel Cionchină„poate săfie o confuzie dintre kumani si rumani

datorităconsoanelor iniŃiale K/R”. Sursa din acea perioadă, Anonimus

P(etrus) dictus magister… Bele regis Hungariae notarius, poate căconfirmă

aceastăipotezăprin următoarele cuvinte: „au plecat de la Vidin” (de Bhudin

castro egresus) subînŃelegându-i pe vlahi/români, care de fapt în acea

perioadăputeau săfie timoceni. Dar, chiar dacăopinia lui Păiusan si

Cionchinănu este acceptată, dacăvlahii, urmasii dacilor si besilor, conform

afirmaŃiei lui Kekaumenos se aflăpe malurile Savei si Dunării pânăla

jumătatea secolului XI, de ce gens Timocianorum ar fi un trib sârb sau slav si

nu romanic, cu atât mai mult cu cât numele lor provine de la strămosii lor

romanizaŃi, tribul trac al Timachilor, si cu atât mai mult cu cât gens

Timocianoruim nu sunt pomeniŃi de nici o sursăca fiind un trib sârb sau slav,

în spaŃiul în care mulŃi cercetători europeni (si sârbi) găsesc leagănul

poporului român, care a apărut si a trăit, dupăunii pânăîn secolele XI-XII,

iar dupăpărerea altora pânăîn secolul XIV în spaŃiul Timok – Osogovo –

Šara si care a fost un obstacol viu între triburile slave de sud de la vest si est,

spaŃiu în care si în prezent se aflăzona dialectului Prizren-Timok deosebit de

bogat în izoglose si balcanisme care apar la întâlnirea dintre graiurile slave si

romanice. Faptul căaici au trăit romani/români este dovedit si prin

compoziŃia antropologicăa populaŃiei pe baza cercetărilor osteologice în

localitatea Karataš – kastel lângăKladovo si Vajuga I, pe malul Dunării,

dintre Kladovo si Milutinovac, precum si în localitatea Pesak/Korbovo, pe

malul Dunării, de asemenea în zona Timokului, care este datatădin secolele

IX – X, deci în perioada în care sunt menŃionaŃi timocenii. Având în vedere

că„locaŃia Pesak/Korbovo se potriveste cu bariera lingvisticăpomenită

dintre grupele lingvistice slave de sud de la vest si est, se poate presupune că

zona tampon, populaŃia romee (romanică), a existat într-adevăr în acest

spaŃiu si cădeja de la sfârsitul secolului X a intrat în contacte mai strânse cu

slavii” astfel încât, căatunci când se vorbeste de timoceni în secolul XI nu

Românii timoceni 829

poate vorbi de slavi, si se poate vorbi numai de populaŃie romanică, respectiv

protoromână. În conformitate cu aceasta, dupăpărerea lui Tibor Živković,

rezultăconcluzia „privind amestecul în proporŃii reduse al autohtonilor cu

slavii între secolele VII – X. Procesul de brahicranizare, care se poate explica

prin influenŃa unui alt substrat etnic, aratătocmai căcontopirea a două

grupări etnice a avut loc dupăsecolul XI…” ceea ce din nou „confirmă

părerea expusăanterior căregiunile centrului Balcanilor, înainte de toate ale

Serbiei, nici pe departe nu erau pustiite si căpopulaŃia romee [= romanică],

este adevărat în regiunile de munte, săse păstreze pânăîn secolul XI, când

are loc migraŃia acesteia”, fapt confirmat si de Kekaumenos în secolul XI,

care aratăcăpe malurile Savei si Dunării au trăit vlahii, „unde de curând

trăiesc sârbii (EXD$@4), în locuri fortificate <natural> si greu accesibile”, iar

Ńinând seama de acestea timocenii din secolul IX nu puteau fi slavi, ci

romanici/români timoceni.

Concluzia generalăadoptatăpe baza izvoarelor istorice scrise si a

rămăsiŃelor antropologice osteologice este cătimocenii, menŃionaŃi în

Analele lui Einhard, erau o populaŃie romanică/protoromânăîn spaŃiul

Timokului superior si inferior unde denumirile lui Procopiu ale castrelor din

secolul VI s-au păstrat în oiconimie prin defterele turcesti de recensământ

pânăîn zilele de astăzi: Aldanes – Aldinac, Arsatza – Rsovac, Arsena –

Ražanj, Brarkedon – Brakinova, Burdopes – Burdimo, Garkes – Grkinja,

Gurvikon – Kurvingrad kod Niša, Kalis – Kalna, Kandilar – Kandilice,

Mucianikastelon – Mučibaba, Mutzipara – Mučkovce, Iudaios – Židaik,

Novae – Nova, Ratiaria – Arčar, Almus – Lom, Bononia < praromân

Budūnia > stbug. *bãdã›nâ – Vidin, Florentiniana – Florentin, Bratzista <

Braçi sta<tio> – Bračin, Setlotes < latina vulgarăSiculótae > Sglat – Zlot,

Timiana – Tamjanica, etc.

În afarăde numele castrelor antrice si antice târzii menŃionate din

spaŃiul zonei Timokului care s-au menŃinut în toponimie pânăîn zilele de

astăzi, ceea ce aratăuna din multele asa numite enclave ale populaŃiei

autohtone romanizate, denumirile râurilor demonstreazăîn mod convingător

despre faptul căpopulaŃia romanicăa fost găsităîn spaŃiul menŃionat:

Danuvius – Dunav, Savus – Sava, Dravus – Drava, Pincus – Pek, Timacus –

Timok, *Malvus – Mlava, Margus – Morava, Kiabros – Cibrica, Almus –

Lom, Asemus – Osem, Iatrus – Jetra, ali i šire, o čemu svedoče imena reka,

kao što su: Drinus – Drina, Colapis – Kupa, Oienus – Una, Bunnos – Buna,

Urbanus – Vrbas, Pelva – Pliva, Basuntius – Bosut, Tibissus – Tamiš,

Pathisssssus – Tisa, Naron – Neretva, Barbanna – Bojana, Cinua – Cijevna,

si multe alte hidronime în spaŃiul zonei Timokului si mai pe larg, în care,

dupăpărerea lui Zvezdana Pavlović, prin analizăse poate constata „o

vizibilăinfluenŃăromânească” în bazinul Moravei de Sud, al Moravei de

Vest, ale râurilor Velika Morava, Mlava, Pek, Timokul Alb (= Svrljig),

830 Slavoljub Gacović

Timokul Negru (= Krivi Vir) sau Crna reka, Timokul, râului Porečka reka si

în bazinul râului Kolubara.

Nici cea mai mare expansiune a statului dinastiei Nemanjićsau a

despotului Stefan Lazarević„nu a cuprins bazinul Timokului, si nici cursul

superior al râului Nišava”, astfel cum săse explice altfel ciudata concentrare

de izoglose care separăramurile de vest si de est ale slavilor de sud decât

printr-un anumit cui lingvistic „în care trăia – dupăcum spune slavistul

olandez N. van Wijk – o populaŃie românească.” În spaŃiul Timok-OsogovoŠara,

respectiv în spaŃiul care cuprinde zona grupei dialectale Prizren-Timok

(torlacă), adicăa graiurilor Belogradcik–Breznica pe tertitoriul bulgar

naŃional si de stat sau al graiurilor macedonene de nord din Macedonia,

găsim toponime consemnate de demult „Berbatovo, Bukurovac, Bučum,

Valuniš, Korbevac, Maržini, Merdželat, Svrljig, Surdulica, Tumba, Džepa si

multe altele de origine română… ..” ca de exemplu „Rnjos, Nikšor, Midžor …

Bučumet, Valuniš, Surdul … Mačkatica, care fărăîndoialăaratăo prezenŃă

numeroasăde cândva a românilor în aceste zone”. De altfel si în partea

bulgarăa frontierei, de exemplu „în regiunea Sofia, este importantăpartea de

elemente românesti în toponimie constatatăîn denumiri ca Banaiz, Banišora,

Bov, Vakarel, Gavnos, Pasarel, Ursul” etc.

Pe lângămulte indicii ale coexistenŃei triburilor slave, sârbe si bulgare

cu populaŃia autohtonăromanizată, cum ar fi si oiconimele, hidronimele

(potamonimele), toponimele si drimonimele pe care le-am menŃionat, despre

viaŃa romanilor alături de barbari demonstrează si asa numitele sanctoreme

(hagionimele), respectiv obiectele sacrale cele mai vechi, ale căror nume de

sfinŃi au servit la denumirea multor locuri din Peninsula Balcanică si indică

numeroase oaze de populaŃie crestină, mai întâi neolatină, iar apoi si

romanică, respectiv românăîn marea mulŃimii de slavi. Aceastălume

crestinăa romanilor trebuia în mod cert să-i influenŃeze pe barbari care cu

timpul s-au crestinat parŃial si sub influenŃa „propovăduitorilor autodidacŃi”.

Pe baza unor sanctoreme care pot fi substrat, adicăeventualele nume pe

care slavii le-au găsit mutându-se într-o anumităregiune, sau adstrat,

respectiv nume care au apărut când cea mai mare parte a Iliricumului era

deja demult slavizat cu rămânerea unro anumitre enclave romanice ale

vlahilor de mai târziu, respectiv ale românilor, cu denumiri topografice

proprii, se constatămult mai multe influenŃe altine, respectiv romanice, decât

grecesti.

Printre toponimele crestine putem menŃiona cel al lui Procopiu

G”$4<\4$gH, 948XJ0H, apoi denumirea z3FJ””(8V((” din documentul lui

Vasilie II din anul 1019 care trebuie datat înainte de anul 1000. În aceste

denumiri ale obiectelor sacrale pe care le considerăn adstrat sunt toponimul

Kundelj în Metohia, mezra Bešičince în nahia Polomje precum si toponimul

Biserka la vîrsarea râului Toplica sau lângăPlevalje (Gornje Podrinje), si

Românii timoceni 831

provin de la reflexul românesc biserică< latinăbasilica. Este foarte arhaiuc

toponimul Smese în limitele satului Zagrana de lângăZaječar unde se află

resturile unui locas de rugăciune catolic si care provine din latinăs(anctus)

me(n)sa. În adstraturi trebuie în primul rând incluse si acele toponime din

griurile romanice rezultate din latina vulgarăbalcanică, cum ar fi de exemplu

toponimul Gng<JXD@:@<, confirmat în anul 1019 în documentul lui Vasilie

II, de asemenea denumirea bisericii Sv. Nikola Komljag (komlëgâ din

documentul de la Ravanica), prfecum sli denumirea a douăbiserici

Kumanica din latinăcommunicare „a se împărtăsi”, etc.

Despre coexistenŃa de zi cu zi a oamenilor obisnuiŃi, mai întâi a

romanilor si apoi a românilor cu slavii, sârbii si bulgarii slavizaŃi, mai ales în

spaŃiul Timok-Osogovo-Šara, care în decursul secolelor se contopesc în

marea slavă, ne vorbeste si lexicul romanic mai ales în dialectul Prizren-

Timok, cum ar fi albotin, lastar, skoba, skobi se, skara, skube, vurda, vurka,

cuknut, ursula, komonji se, sušina, kulastra, kondilat, turta, cuka, sugare,

šerbi se, orata, trandorija, parasina, kormim, vardi, vardište, mandra,

maren, skopi, brbat, soma, talason, etc.

Am arătat cu ajutorul scriitorilor romei Ioannes Mauropus (pecenegii),

Teofilaktos Ahridoa (pecenegii, cumanii), Kekaumenos (pecenegii), Mihail

Psellos (pecenegii), Ioannes Oxites (pecenegii, uzii), Ioannes Skylitzes

(pecenegiii, uzii), Mihail Attaliates (pecenegii, uzii), Nikiforos Bryennios

(pecenegii), Ana Komnen (pecenegii, cumanii), Georgios Kedrenos

(pecenegii, cumanii), Nikolaos Kataskepenos (pecenegii), Mihail Glykas

(pecenegii), Manuel Straboromanos (pecenegii), Eustathios Thessalonikes

(cumanii), Ioannes Zonara (pecenegii, uzii, cumanii), Ioannes Kinnamos

(pecenegii, cumanii), Niketas Choniates (pecenegii, cumanii) si alŃii, că

populaŃia romanicăa înfruntat atacurile pecenegilor, uzilor si cumanilor pe

spaŃiul actual al zonei Timokului. Acesti autori, în aceleasi teritorii, în care îi

pomenesc pe pecenegi, uzi si cumani îi pomenesc si pe nomazii care li se

împotrivesc si în limba popularăse numesc vlahi sau îi pomenesc în lupta

comunăîmpotriva Impertiului roman de răsărit.

Pentru noi sunt cele mai interesante părŃile din relatarea lui Ana

Komnena unde este menŃionat fruntasul vlahilor cu numele de Pudilo, care

aduce vestea privind trecerea cumanilor peste Dunăre în anul 1094, ceea ce

este evident de mare importanŃăpentru istoria vlahilor, care locuiesc în

regiunile dintre Dunăre si muntele Zygos (= Hemus) la sfârsitul secolului XI

si care sunt de partea Imperiului. De asemenea este foarte importantă

relatarea lui Ana Komnen despre vlahii care trăiesc chiar pe muntele Zygos

si care cunosc toate cărările posibile pentru a se ocoli trecătorile întărite,

ajutându-i astfel pe cumani în cucerirea teritoriilor BizanŃului /Imperiului

roman de răsărit. Putem săspunem căacestia sunt strămosii acelor vlahi care

832 Slavoljub Gacović

în anul 1185 au ridicat răscoala sub conducerea lui Petru si Asan, în timpul

împăratului Isak II Anghelos.

În ceea ce priveste relaŃii reciproce ale populaŃiei române cu triburile

turcmene ale pecenegilor, uzilor si cumanilor începând din secolul X pânăîn

secolul XIV, pe lângăizvoarele deja prezentate, pentru noi este foarte

interesantăinformaŃia despre vlahi notatăde Kinnamus. Astfel cu ocazia

conflictelor mililtare care au avut loc în anul 1166 dintre romei si unguri,

basileusul Manuel I Komnenos l-a trimis pe Aleksios la Istar cu o mare

armată, pentru a-i face pe huni (= unguri) săcreadăcăvor fi atacaŃi din nou

din locurile obisnuite, iar Leon, numit si Vatatzes, care avea o armată si mai

numeroasăîn partea cealaltă, precum si iarăsi cu o mare mulŃime de vlahi,

despre care se spune căsunt urmaŃii colonistilor din Italia si a ordonat să

atace pământurilor hunilor dintr-o regiune de lângăPontul numit Euxinus, de

unde nimeni nu-i mai atacase vreodată.

Pe vlahi, respectiv pe românii de pe Hemus îi întâlnim la Choniatos si

în toamna anului 1185 când sub conducerea fraŃilor Petru si Asan au

principalul rol în formarea asa numitului al doilea imperiu bulgar. Pe acestia

Choniatos îi numeste „barbarii de pe muntele Haemus, care mai înainte se

numeau moesi, iar acum se numesc vlahi”. Choniatos aminteste în lucrarea

sa Istoria pe pecenegi în anul 1122, dar cel mai des vorbeste despre

colaborare dintre vlahi si cumani contra romeilor din toamna anului 1185,

precum si vitoria cumanilor asupra cruciaŃilor la 14 aprilie 1205 lângă

Adrianopol. Despre pornirea răscoalei lui Petru si Asan din anul 1185 si

despre contribuŃia bulgarilor, vlahilor si cumanilor în formarea celui de al

doilea imperiu bulgar pânăîn anul 1240 scrie în lucrarea sa Istoria si

Georgius Acropolitul, iar Teodoros Skutariotes în lucrarea sa Scurtăcronică

îi menŃioneazăpe pecenegi în anul 1122, pe cumani în anii 1148, 1150, 1166

si 1176, pe vlahi la llimita GaliŃiei în anul 1164, despre care se spune puŃin

cu ocazia textului lui Nicetas Choniatos si de asemenea noteazărăscoala

vlahilor de pe Hemus din anul 1185/86 „care mai înainte se numeau moesi,

iar acum se numesc vlahi si bulgari” si care cu ajutorul cumanilor au cucerit

zone ale BizanŃului/Imperiuluii Roman de răsărit, conform relatării acestuia,

pânăîn anul 1237.

Exeemplul privind colaborarea cumanilor sub numele de sciŃi

paristriani si vlahi sub numele de moesi, găsim si în lucrarea lui Georgios

Paxymeres, Istorii compuse, în care prezintăistoria Imperiului roman de

răsrit între anii 1261 si 1308, iar Manuel Holobolos în a doua jumătate a

secolului XIII aminteste că„nesfârsit pământ al dacilor este plin de

frumoasele cuvinte privind victoriile tale…”, respectiv este vorba despre

basileusul Mihail VIII (1259-1282), iar dacii sunt evident, românii

Peninsulei Balcanice, ceea ce se poate înŃelege din textul citat căpământul

Românii timoceni 833

dacilor este plin de cuvinte frumoase despre victoriile basileusului Mihail

VIII, pe care le putea avea numai la sud de Dunăre.

Exemplele pe care le-am prezentat cu ocazia examinării semanticii

noŃiunii de vlah în toate limbile menŃionate, reprezintăetnonime si totul

confirmăîn mod direct cănoŃiunea de Vlah, de când a fost pentru prima dată

notat în izvoarele istorice, i-a reprezentat mai întâi pe celŃii si galii

romanizaŃi, apoi pe italieni, francezi si de cele mai multe ori pe români,

câteodată si pe însisi latinii sau alte popoare, ceea ce de multe ori depinde de

cancelaria în care a apărut un asemenea document. Cu timpul această

noŃiune capătăîn sine asemenea valori semantice încât cu acesta se

denumesc totul, de la naŃionalitate (etnonim) si în general termenul pentru

orice străin sau crescător de animale, Ńăran, pânăla nume de sfinŃi care sunt

în legăturăcu cresterea animalelor, pânăla denumirea animalelor castrate

sau denumire de stea sau soldat căzut pe câmpul de luptăsau denumirea care

reprezintălumea de jos sau raiul german, si chiar pânăla denumiri de

legume, haine, folclor si încămulte altele care se denumesc cu cuvântul vlah.

În ce măsurăprin cuvântul vlah în trecut se numea sau astăzi se

numeste o „naŃionalitate” (etnonim) celtăsau romanicăsau prin aceasta se

numea un „străin” sau orice altceva, referitor la posibilităŃile menŃionate si în

ce limbi se folosesc, am aflat pe baza a multor exemple din multe limbi

europene, din Rusia, Peninsula Balcanică si Europa pânăîn insulele

britanice, iar drept concluzie se impune aceea căprin cuvântul vlah erau

denumite toate popoarele care vorbeau în vreo limba romanică, franceză,

italianăsau română, iar toate aceste denumiri au apărut de la noŃiunea de

etnonim vlah.

Sub titlul Despre categoria socialăsau etnicăa vlahilor am menŃionat

lucrări literare precum si multe surse istorice, legi si documente ale

domnitorilor sârbi, bosnieci, croaŃi, romei si alŃii, precum si documente si

scrisori papale, dar si documente de donaŃie si alte documente ale Republicii

din Ragusa (Dubrovnik) si VeneŃia pe baza cărora se poate trage concluzia

căvlahii sunt o entitate romanicăoriunde s-ar afla în Peninsula Balcanică,

iar prin cuvântul de vlah nu se ascunde o categorie socială, ci o categorie

etnică, respectiv cuvântul vlah în societatea medievalăînsemna un om de

apartenenŃăetnicăromanică.

Un indiciu convingător al continuităŃii populaŃiei romanice în spaŃiul

zonei Timokului este si crestinarea populaŃiei barbare în cursul secolelor

VII-IX/X. Crestinismul s-a menŃinut printre romanii crestini în spaŃiul

Iliricumului si îndeosebi pe linia Timok – Osogovo – Šara, adicăîn spaŃiul în

care, dupăopinia a multor oameni de stiinŃă, a fost leagănul poporului

român, care în toatăperioada medievalăeste cunoscut sub numele de vlahi.

Drept o dovadăa puternicelor contacte dintre populaŃia slavă si cea

romanăcrestinăpot fi numerosele bazilici de volum mai redus, care nu au un

834 Slavoljub Gacović

strat medieval în localităŃi, si pe care localnici le numesc pânăîn ziua de

astăzi Crkvina (ruine de biserici). Toate bazilicile prezintătrăsătura comună

căau încetat sămai fie în funcŃie la începutul secolului VII.

Pe lângănumeroasele dovezi ale coexistenŃei romanilor crestini cu

barbarii între secolele VII – IX/X, mai sunt si asa numitele sanctoreme

(hagionime), respectiv cele mai vechi obiecte sacrale, ale căror nume de

sfinŃi au servit pentru denumirea multor locuri în Peninsula Balcanică si

demonstreazădespre numeroasele oaze de populaŃie crestină, mai întâi

neolatină, apoi romanică si respectiv românăîn marea mulŃimilor slave.

Aceastălumea crestinăa romanicilor trebuia în mod cert să-i influenŃeze pe

barbari care cu timpul s-au crestinat parŃial si sub influenŃa

„propovăduitorilor autodidacŃi”.

În spaŃiul actualei zone a Timokului a fost formatăîn perioada dintre

anii 870 si 1018 episcopia Moravei (Ò 9@DV$@<), Vidinului (º %4*Z<0),

din Braničevo (º %D”<4J.`$0) si Niš (Ò ;”\F@H), iar în anul 1020 Vasilie

II prin documentul său dăruieste arhiepiscopiei din Ohrid si episcopia vlahă

pentru „vlahii din toatăBulgaria”, ceea ce indirect aratănumărul populaŃiei

romanice crestine care a locuit si în secolele anterioare în spaŃiul Bulgariei

(Timok – Osogovo – Šara) si care în mod vizibil a influenŃat acceptarea

crestinismului de către barbari.

Entitatea populaŃiei romanice pe lângămulte alte indicii se poate

examina si urmărind apariŃia si evoluŃia limbii romanice, respectiv române

în spaŃiul zonei Timokului, iar despre vechimea si coexistenŃa de multe

secole a populaŃiei romanice si slave în spaŃiul Timok – Osogovo – Šara se

poate vorbi pe baza asa numitelor balkanisme care au apărut de la anul una

mie încoace si pe baza rămăsiŃelor latine si românesti din dialectul Prizren-

Timok. În prima parte a lucrării este arătatăevoluŃia limbii române din latina

clasică si dunăreană, care a servit ca mijloc de comunicare pe o zonăfoarte

întinsă si pe care îl înŃelegeau toŃi, iar funcŃionarii, detasamentele, negustorii,

sclavii, colonistii, ideile puteau circula liber dintr-un capăt al altuia al

Imperiului roman. Am menŃionat texte latine târzii din secolelel IV, VII si

VIII de pe teritoriul Galiei si Spaniei în care găsim forme lingvistice vulgare

care s-au menŃinut în toate sau aproape în toate limbile romanice si care

unesc toate limbile romanice din România pânăîn Spania. Apoi am arătat

acele elemente specifice, inovative, de substrat si mai pe urmăelementele

care indicăcoexistenŃa latino-greacă, elementele intraŃiei slave, precum si

acele elementre specifice din activitatea economică, îndeosebi din

agricultură, cresterea animaalelor si păstoritul, organizarea socială,

elementele din sfera intelectuală si spirituală, a crestinismului etc. cu

ilustrarea a numeroase exemple prezentate.

În cea de a doua parte am arătat împrumuturile din limba românăpe

teritoriul Serbiei de sud-est, respectiv zona Prizren-Timok, având în vedere

Românii timoceni 835

necesităŃile etimologice, care în prezent se pot clasifica în împrumuturi

directe, constatate în domeniile în care în prezent nu existăun contact direct

al vorbitorilor celor douălimbi, răspândite pe zone întinse din Serbia de est,

sub formăde cui, datorităconcentraŃiei excepŃional de mari a toponimelor

românesti, ceea ce dupăteoria lui van Wijk presupune prezenŃa populaŃiei

române în evul mediu timpuriu precum si împrumuturi locale recente în

spaŃiul contactului direct actual dintre cele douălimbi, în Serbia de nord-est.

În partea lucrării în care vorbim despre onomastica vlahilor menŃionăm

numerosi autori si consideraŃiile lor despre numele de vlahi din documentele

medievale. Subliniem existenŃa unor nume duble la vlahi precum si numele

vlahe sau romano-vlahe, sârbo-vlahe, de calendar si slave pe care le întâlnim

în cătunele vlahe din evul mediu. Dacăluăm în consideraŃie legătura

reciprocădintre grupele menŃionate, evidenta instabilitate a modului de

clasificare, precum si gradul de răspândire a numelor, se poate spune căteza

care este întâlnităîn istoriografia sârbă, privind „imensa” majoritate si

caracterul predominant al numelor slave, nu-si găseste confirmare în

documentele sârbesti medievale, deoarece grupele de nume de calendar si

romano-vlahe împreunăcu cele sârbo-vlahe constituie un mare procent, ceea

ce reduce cota celei de a patra grupe slave (sârbe) de antroponime.

Aceste elemente ne indicăîn mod evident cât de intense erau atunci

legăturile slavo-vlahe, refelectându-se si în onomastica acelor timpuri.

Analiza antroponimelor celei de a treia grupe (sârbo-vlahe) prezintăun mare

interes si în legăturăcu aprecierea originii etnice a reprezentanŃilor clasei

feudale, printre care erau si câŃiva feudali vlahi. Am presupus căprintre

acesti feudali vlahi nu era numai jupanul Maljušat din secolul XIV, ci si

marele jupan Dragoš menŃionat la sfârsitul secolului XIII.

AbundenŃa acestui material onomastic care este folosit printre vlahi a

fost apoi comparatăcu numele de vlahi din Serbia de nord-vest înscrise în

defterele turcesti de recensământ din sangeacul de Smederevso, pentru ca la

urmăsăcomparăm si aceste nume cu numele de vlahi din defterele turcesti

de recensământ din secolul XV din zona subašiluk-ului Braničevo si a

sangeacului de Vidin pentru a demonstra continuitatea antroponimelor la

vlahi. Rezultatul a fost mai mult decât convingător cămulte nume identice

ale tuturor grupelor care sunt folosite printre vlahi în secolele XIII si XIV sau

menŃinut atât în Serbia de sud, cât si în Serbia de vest si de est, dar există

si nume noi, romano-vlahe, sârbovlahe si de calendar pe care le întâlnim

numai în subašiluk-ul Braničevo si în sangeacul de Vidin formate după

acelasi cliseu. Cu ajutorul numelui de vlah am arătat si posibilitatea migrării

de la sud spre nord si invers, precum si esenŃa lor romanică si continuitatea

în spaŃiile Serbiei de sud-est, de sud-vest si nor-vest, care continuăprin

antroponimia vlahilor din Serbia de nord-est.

836 Slavoljub Gacović

În partea de lucrare care se ocupăde populaŃia zonei Timokului în

lumina toponomasticii am arătat mai întâi denumirile castrelor care fac

trimitere la denumirile diferitelor triburi trace, ilire, celte, sarmate si alte

triburi, apoi am subliniat acele denumiri care s-au menŃinut din vremurile

antice si pânăîn prezent în oiconimie, precum si cele menŃionate în defterele

turcesti de recensământ din secolele XV-XVI si care au rădăcini trace, celte,

iliro-celte, mediteraneene sau de altăorigină.

Am examinat din punct de vedere etimologic denumirile asezărilor

zonei Timokului cu tardiŃie preistorică, notate în izvoarele antice si bizantine

timpurii, recoum si cele construite în timpul stăpânirii romane si care au o

nomenclaturălatină si prin denumirea lor indicăîn mare măsurăcomponenŃa

etnică, dar din păcate, nu sunt notate în defterele turcesti de recensământ,

precum si denumirile de asezări notate în izvoarele romane, antice târzii si

bizantine timpurii cu nomenclaturălatină, si care probabil cu grafie

modificată, le găsim în defterele turcesti de recensământ din secolele XV si

XVI, care nu s-au păstrat pânăacum, precum si cele care s-au păstrat în

denumirile localităŃilor de astăzi. Asemenea denumiri sunt desigur dovezi ale

continuităŃii populaŃiei romanice pânăla sfârsitul secolului XVI, respectiv

pânăîn prezent.

Apoi din spaŃiul zonei Timokujlui au fost evidenŃiate si examinate din

punct de vedere etimologic multe toponime, dar si oiconime din defterele

turcesti de recensământ din secolele XV-XVI, care indicăvechimea

profundăa rădăcinii din latina vulgarăsau română, ceea ce reprezintăde

asemenea un argument în plus privind continuitatea populaŃiei romanice.

De asemenea a fost menŃionat un număr de denumiri românesti de

localităŃi notate în documentele domnitorilor sârbi, care prin migraŃie au fost

mutaŃi în spaŃiul cnezatului de Vidin la sfârsitul secolului XIV si în cursul

secolelor XV-XVI, fiind înscrise în defterele turcesti de recensământ si care

s-au păstrat în oiconimia, toponimia, hidronimia si oronimia zonei

Când se vorbeste despre romanizarea triburilor din centrul Balcanilor în

spaŃiul actualei zone a Timokului, respectiv despre populaŃia romanizată,

respectiv despre continuitatea acesteia rezultăconcluzia generalăcăaceasta

s-a menŃinut pânăîn prezent în acest spaŃiu si căîn decursul istoriei a avut

momentele sale de ascensiune si de decădere. PopulaŃia romanizatăcu toate

incursiunile germanilor, hunilor, avarilor si ai noilor veniŃi slavi, sârbi si

bulgari s-a menŃinut sub stăpânirea Imperiului roman de răsărit pânăla

începutul secolului VII, când acest spaŃiu aparŃine haganatului avar, apoi în

mai multe rânduri aparŃine haganatului si imperiului bulgar, regatului ungar

si Imperiului roman de răsărit. Cu timpul populaŃia romanicădin aceste

teritorii, ca si în alte locuri din Peninsula Balcanică, este denumităvlahi,

ceea ce evident nu reprezintăo categorie socială, ci o entitate romanică

Românii timoceni 837

informaŃii fragmentare mai ales în izvoarele grecesti, dar si în cele latine,

veneŃiene, armene, arabe, slave vechi si în alte izvoare.

Dr. Slavoljub Gacović

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *