Patriarhul Teoctist omagiat de Academia Română

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

 


Academia Română a organizat joia aceasta, 12 februarie 2015, o şedinţă omagială, dedicată fostului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, de la a cărui naştere s-au împlinit 100 de ani.

La eveniment a fost prezent şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a dat citire mesajului transmis organizatorilor și participanților de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, din care redăm un fragment: „Prin tot ceea ce ne-a lăsat ca moștenire spirituală a personalităţii și activităţii sale bisericești și românești, Părintele Patriarh Teoctist rămâne în memoria noastră ca fiind un om evlavios şi înţelept, un păstor harnic şi răbdător, precum şi un mare iubitor de Biserică şi popor. Întrucât simţim astăzi că, prin lumina vieţii şi a faptelor sale pilduitoare, vrednicul de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist este tainic prezent în Biserica noastră ca o lumină peste timp, ca o călăuză spirituală, ne rugăm lui Hristos Domnul, Arhiereul Veşnic, să aşeze sufletul lui în locaşurile sfinţilor Săi slujitori, în bucuria îngerilor, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi”.

Personalitatea fostului patriarh a fost evocată de figuri importante ale mediului religios şi cultural din România.

„Patriarhul Teoctist vorbea în aşa fel încât îl înţelegeau copiii, tinerii şi vârstnicii, dar nu era banal. Era înţeles, dar era şi profund. Vorbea şi pentru academicieni, dar şi pentru oamenii simplii. Întotdeauna cuvântul său avea miez, avea un tâlc pentru că întotdeauna a căutat să se perfecţioneze”, a mărturisit ÎPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

„Îmi plăcea bunătatea lui care se vedea, se simţea. Venea, cum ştiţi, de undeva, din Moldova, din lumea aceea aşezată, ţărănească care astăzi nu mai există, o lume care avea o morală şi o anumite blândeţe. Primea lumea cu o anumită blândeţe. Acest lucru mi-a plăcut şi l-am observat prima dată. În al doilea rând dădea sentimentul că duce o viaţă ascetică. A fost călugăr şi a rămas în sufletul lui un călugăr”, a mărturisit Acad. Eugen Simion, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă.

„Era de o fineţe şi de o eleganţă aparte în gesturile sale de primire, precum şi de o anume nobleţe moştenită din tradiţia şi din aerul familie care l-a născut şi crescut în frumoasa Moldovă. Nimic artificial şi nimic forţat în trăirea unei bunătăţi care te copleşea cucerindu-te. Pe mine da, m-a cucerit. M-a cucerit încă de la prima întâlnire, iar în decurs anilor mi-am păstrat acest statut privilegiat de apropiat al celui care, deşi în altă Biserică, mi-a descoperit autenticitatea apostolatului său şi m-a făcut să îl simt precum un frate mai mare, ca pe un părinte, apostol al lui Hristos”, a precizat ÎPS Părinte Ioan Robu, Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti.

„Aş spune că în Patriarhul Teoctist s-au împletit virtuţile neamului de ţărani şi cultura omului modern care însă nu-i clinteşte nimic din credinţa moştenită din străini. Ceea ce m-a impresionat întotdeauna a fost smerenia cu care îşi purta o valoare preţuită de toţi, deschiderea faţă de oameni. I-am admirat, aşa cum spuneau şi cei care au vorbit înaintea mea, ştiinţa de a vorbi oamenilor de la suflete la suflet şi de a le spune dincolo de cuvinte adevăruri esenţiale”, a declarat Victor Opaschi, secretar de Stat, Ministerul Culturii şi Cultelor.

Fostul Patriarh Teoctist a păstorit Biserica Ortodoxă Română timp de 20 de ani, între 1986 și 2007. Din decembrie 1999 a fost membru de onoare al Academiei Române.

                                                                                                                                                                                                                                            @CRONICAR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *