POEME DE Florentin SMARANDACHE (SUA)

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

 

Aceste negre plecări

ale pupilelor mele

Cu fructe în ramuri lipsă

pomi în cadenţă, desculţi.

Moara mulge de apă izvorul,

Şi în islaz: delir-de-trandafiri.

Curg măruntele, lacrimile de cer.

Liniştea-mi măsoară depărtările –

aceste negre plecări ale pupilelor mele.

Încep să forfote

pe stradă grijile

O fântână de cer iveşte răsăritul.

Sălciile oglindesc într-un copil-de-râu

Căutătura senzuală a trupului.

Încep să forfote pe stradă grijile

cu oameni în gură.

Pe margine plopii cară în spate poteci.

Lacrimi de fier

Din câte dureri se compune adevărul?

(întrebări pline de sânge pe faţă).

Soldaţii varsă lacrimi de fier

(este o trecere prin lucruri a durerii).

Un ochi scoate mâna afară:

se văd urmele noastre pe timp.

Singur printre stele

Ca o fată lâie,

seara cade în genunchi lângă geam.

Cer cu ochi negri.

Prin timpane liniştea îşi face pat de culcare.

Lucrurile, toate, au devenit egale

cu ele însele…

Se mai zbate puternic o libelulă

 

visul nostru matinal.

Din lumină

mierea toată o să strângem fără de risipă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *