150 de ani de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

 

tudor-vladimirescu

Precizăm că „zavera” este numele arhaic dat răscoalei greceşti din 1821, cu ramificaţie şi în ţările noastre: revoltă, răscoală, răzvrătire. Altă precizare se referă la portretul Marelui Zavegiu, al cărei ORIGINAL l-am donat Muzeului din Vladimir, satul din care a pornit Eroul redeşteptării naţionale, cel care a deschis pragul istoriei moderne, făcând saltul de peste două secole „din zodia lui Mihai cuceritorul la cea a lui Tudor liberatorul” (N. Iorga), adăugând o verigă a trădării sângeroase şi adevărat patriotice, în lanţul de aur al istoriei noastre: Mihai, Horea, Brîncoveanu.
Marele Pandur a ridicat ţăranii de pe plaiurile Olteniei şi a ajuns în Bucureşti, cu oastea mărită, unde dă o straşnică lecţie de patriotism şi conştiinţă naţională, căpeteniilor ţării, boierilor înstrăinaţi şi decăzuţi, ridicând în „Cerul Ţării, aidoma cometelor… freamătul şi fiorul NOILOR ÎNTÂMPLĂRI CE VOR VENI” (G. Galaction).
La vârsta deplinei maturităţi, destinat „fără muiere sau avere a îmbrăcat cămaşa morţii”, pentru libertate şi dreptate socială şi naţională!
Documentele şi mărturiile orale ne oferă o traiectorie tumultoasă prin Gorjul de Jos, înainte de a intra în Craiova, de unde continuă drumul prin Slatina (căruia i se alătură răzvrătiţii încă din anul 1819 din Gorj, Vîlcea, Teleorman etc.), intrând în Bucureşti în fruntea Adunării Poporului, pe care intenţiona s-o transforme în Armata Ţării…
Programul Zaverei a fost proclamat la Padeş şi a fost îmbunătăţit la 15 aprilie cu „Cererile norodului”, adevăratul program al revoluţiei: „Clasa conducătoare parazitară, şarpele şi balaurii ne înghit de vii”, „Averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri”.
Astfel, la 4 febr. 1821, o scrisoare trimisă boierului Nicolae Glogoveanu, de către un om al acestuia, aflat în tabăra din TĂTĂRENI: „să sfătuiţi pe cei care vă va conveni că trecerea slugerului cu Adunarea Poporului prin Craiova spre Bucureşti, nimeni să nu se împotrivească, câtuşi de puţin, toţi să stea pe loc, că nimeni nu păţeşte nimic” (C.D. Aricescu).
De la ŢÂNŢĂRENI, Tudor a plecat drept la Slatina (Memoriul lui Scarlat Ştefan Dăscălescu).
Iordache Olimpiotul, Farmachi şi alţi căpitani erau la Strehaia, la începutul lunii februarie 1821, când a avut loc împăcarea cu Tudor Vladimirescu.
Registrul de activitate al Poliţiei Craiova consemnează că la 11 februarie 1821, „slugerul Solomon se găsea la ŢÂNŢĂRENI, unde putem presupune că s-a întâlnit cu Tudor Vladimirescu. Solomon s-a alăturat Revoluţiei, în cursul lunii februarie 1821, pentru ca Tudor Vladimirescu să intre în Craiova.
Deplasările lui Tudor Vladimirescu nu puteau fi cunoscute, decât unui grup restrâns de oameni. Cei mai mulţi panduri au făcut parte din Adunarea Poporului, necunoscând deplasările strategice ale conducătorului lor (C.D. Aricescu).
Căpitanul Ioan Solomon a fost lăsat de Tudor, comandant al trupelor din Oltenia.
În tabăra de la ŢÂNŢĂRENI, Tudor Vladimirescu a organizat în mod temeinic Adunarea Norodului, el fiind comandir al Adunării Norodului, atot ocârmuitorul oştirilor ţării”.
La 19 febr. 1821, negustorul grec Papazoglu comunică din Bucureşti Casei Sibiene Hagi Constantin Pop „precum se aude TUDOR a ocupat cele cinci judeţe şi Craiova”. La această dată conducătorul revoluţiei se găsea la ŢÂNŢĂRENI, de unde se deplasa în localităţile vecine pentru a spori efectele oastei pandurilor.
Între 3 – 4 mii de panduri au poposit la ŢÂNŢĂRENI, iar 4 mii apărau mănăstirile Motru, Ţânţăreni şi Tismana.
La 21 febr. 1821, Gheorghe Bibescu scrie postelnicului Ioniţă Magherescu o scrisoare în care vorbind despre „vremuri”, îl înştiinţează că „până acum a fost ferit de rău pentru că acei oameni răi de la CĂPRENI încoace n-au mai trecut”, asemenea de la Aninoasa încoace n-am mai trecut” (Între aceste localităţi, despărţite de un deal există toponimul „40 de CRUCI” (ale pandurilor noi”, pr. Nicolae Popescu din Căpreni, 1980).
DIR. R 1821, vol. II, pag. 64.
Arh.gen. Magheru, dosar 76.
Patru locuitori ai satului ANINOASA, sunt într-un zapis al vistierului Barbu Bibescu ot ANINOASA (Condica Isprăv. Mehedinţi), dosar 13014. Datoriile erau date cu semnătură după comision.
La 16 martie 1821, Vasile Moangă este numit ispravnic la marginea Tg-Jiului. Casa acestuia se află lângă statuia lui Tudor Vladimirescu, din parcul din faţa liceului cu aceeaşi denumire.
La 16 martie 1821, Tudor Vladimirescu primeşte titlul de „efar” (organizator), iar la 28 martie este prezentat cu „activitate folositoare şi izbăvitoare” de către un număr însemnat de boieri şi reprezentanţi ai ierarhiei bisericeşti.
La 15 mai 1821 este instalată Tabăra din Bucureşti, unde a domnit doar 124 de zile drept „Domnul Tudor”.
În noaptea de 26/27 mai 1821 este asasinat mişeleşte din ordinul lui Al. Ipsilanti (se pare că nici stăpânirea rusă nu este străină…), pentru că „Ţăranul acesta făcuse un mare păcat: voise ca în ţara lui să aibă parte de linişte şi putere săracii neamului românesc” (Nicolae Iorga).
Astăzi, Marele Erou al Neamului se află într-un blestemat CON DE UMBRĂ!?… (am adăuga noi).
Prof. Virgil Cercelaru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *